Serviciul militar obligatoriu: un posibil factor de stabilitate la adresa situației de securitate a României

Autor: Bogdan Petrescu, student în domeniul apărării

Noua ordine europeană creată începând cu 24 februarie 2022 prezintă o dilemă importantă pentru România mai ales prin proximitatea noastră față de zona fierbinte: Este corect ca sistemul militar românesc să persiste în aranjamentul său anterior conflictului? Aniversarea de doi ani a războiului ruso-ucrainian ne găsește armata cu aceeași structura organizațională și poate doar ceva echipament și personal nou în plus. Se poate afirma faptul că apartenența noastră la Alianța Nord-Atlantică oferă un element de securitate destul de mare prin ajutorul garantat al partenerilor noștri, însă adevărul este că majoritatea dispozitivelor militare naționale sunt axate mai degrabă pe securitatea proprie, ceea ce însemnă că la momentul înfăptuirii unei potențiale invazii, Guvernul României ar avea la dispoziție doar resursele de apărare care se află deja pe teritoriul țării noastre.

Actualmente, armata română dispune de 71.500 de cadre active și 55.000 de rezerviști, în contextul în care se estimează că forțele armate ale Federației Ruse au aproximativ 800.000 de oameni dispuși în prezent pe teritoriul ucrainian (300.000 la începutul invaziei). Este clar că din punct de vedere economic România nu ar putea menține forțe active masive, însă această realitate are o soluție simplă: antrenarea unei forțe semnificative de rezerviști competenți.

Un exemplu concret pentru acest sistem este noul membru al NATO, Finlanda. Partenerii noștri nordici dispun de o populație de 4 ori mai mică decât România, în paralel cu o graniță de 1340 de kilometri cu Rusia, devenită automat și cea mai lungă zonă de contact a Alianței cu Federația. Pericolul constant reprezentat de vecinul lor estic a însemnat pentru finlandezi dezvoltarea unui sistem specific de apărare.

Deși relativ mică din punct de vedere numeric (23.800 forțe terestre, 3.400 forțe navale, 3.050 forțe aeriene), armata permanentă se bazează pe aproximativ 900.000 de rezerviști, care sunt antrenați specific pentru a putea fi mobilizați în câteva zile de la începerea unui conflict, egalând numărul de 300.000 de combatanți activi prezenți într-o operațiune ofensivă rusească ipotetică, cu spațiu în plus pentru aprovizionare. Consecința este o țară care se poate mobiliza peste noapte de la o stare de pace la una de război total, cu scopul expres de a opri un atac-fulger asupra teritoriului său și de a forța inamicul să investească un număr de resurse disproporțional cu valoarea strategică atinsă după o victorie.

Situația de securitate a Finlandei este desigur mult mai precară decât a României, însă acest fapt nu ar trebui să stea în calea implementării unui sistem măcar similar, ca de exemplu cel prin voluntariat, presupunând doar completarea unui termen de 9 luni – 1 an, urmat de înregistrarea în forțele de rezervă și efectuarea unor exerciții de menținere a cunoștințelor la intervale regulate. Societatea românească pare destul de împotrivită termenului militar obligatoriu (sistemul care a fost activ până în 2007 pentru toți majorii apți de sex masculin), lucru care ar descuraja implementarea sa de către un guvern care ar dori să își mențină popularitatea în ochii cetățenilor.

Cu toate acestea, mulți dintre cei care l-au efectuat laudă anumite calități dobândite de pe urma lui, cum sunt disciplina, spiritul de echipă, sau mândria națională. Capacitatea propriu-zisă de a efectua sarcinile învățate nu este menționată des, însă reprezintă un important factor secundar.

Când vine vorba despre critici adresate unui astfel de sistem, acestea pot veni din zone variate, de la economic și până la social. Implementarea unui sistem de conscripție ar însemna investiții monetare semnificative în soldați temporari care pot fi văzuți drept net inferiori celor profesioniști, în contextul în care armata noastră este simultan în nevoia de a-și moderniza echipamentul la scară masivă.

Există de asemenea oameni care nu au deloc înclinații către valorile promovate de către armată și văd efectuarea termenului militar drept nimic altceva decât o pierdere de timp care stă în calea altor activități pe care doresc să le efectueze, fie ele productive sau nu. Pentru exemplele extreme care nu se pot conforma, în cazul nedepistării lor în timpul efectuării termenului, astfel de soldați ezitanți ar reprezenta o lacună în interiorul sistemului militar la momentul eventualei încorporări datorită unei posibile crize.

Cu toate acestea, pregătirea unei forțe de rezerviști ar reprezenta un factor de securitate important pentru România. Deși niciun antrenament nu poate replica rigorile războiului modern, intensitatea termenului militar lasă un om mult mai bine pregătit pentru el decât cineva căruia îi lipsește complet. În cazul înfăptuirii celui mai negativ scenariu, existența acestor oameni ar putea însemna respingerea forțelor de ocupație și menținerea integrității teritoriale a țării noastre în momentele-cheie de început.

Într-un context mai plăcut, un procent mare de rezerviști în cadrul populației unei țări promovează coeziunea socială și patriotismul prin experiența comună împărțită de ei atât la nivel fizic, cât și psihologic. Disciplina obținută prin efectuarea rutinei militare poate transforma un tânăr neorganizat și nesigur într-un adult consecvent și cu obiective bine puse la punct, ajutându-l mai apoi în cariera civilă, sau chiar viața sa personală.

Sursă foto: focuspress.ro

• VINO SĂ FACI PARTE DIN ECHIPA NOASTRĂ!!

Ești pasionat de jurnalism, online și social media? Ai cunoștințe de jurnalism? Îți place să scrii, ești o fire creativă, ai idei, proiecte și vrei să le pui în practică? Te așteptăm în echipa noastră.

Dacă te regăsești în cele descrise mai sus, te așteptăm să faci parte din echipa GeoDef.ro.

Trimite un CV sau un articol la redactia@geodef.ro. Te vom contacta în cel mai scurt timp posibil.