Scriam cu câteva luni în urma despre terenurile agricole ale patriei noastre vândute străinilor, printre aceștia numărându-se și diverși investitori maghiari apropiați ai premierul ungar Viktor Orban, dar și despre afacerile imobiliare cu iz de spionaj de peste Tisa. Și explicam faptul că toate acestea reprezintă piese ale unui puzzle al războiului hibrid pe care vecinii noștri îl încearcă.
Pare că vorbim despre o problemă de securitate națională, nu? Pare că anumite autorități ale statului ar trebui să se preocupe de astfel de „investiții” în spatele cărora se află, prin intermediari, un guvern al unui stat cu care România nu are cele mai bune relații, nu?
Ei bine, din păcate, se pare că guvernul ultra-naționalistului Viktor Orban își face în continuare de cap, nestingherit, pe teritoriul țării noastre.
Ungurii digitalizează România
Guvernul de la Budapesta a investit în ultimii ani fonduri masive pentru dezvoltarea unor proiecte în domeniul tehnologiei la noi în țară, în special în regiunea în care comunitatea maghiară este majoritară – Mureș, Covasna și Harghita.
De exemplu, Programul de Bunăstare Digitală (DJP) implementat de Guvernul Ungariei din anul 2015 s-a extins, începând de joi (03.06.2021), şi în judeţele Mureş, Harghita şi Covasna, prin deschiderea unui birou regional la Târgu Mureş, scopul fiind de utilizare a experienţei ungare în domeniul economic şi al administraţiilor locale.
Programul digital marchează o nouă investiție a guvernului maghiar în Transilvania, după programul de investiții economice, cel de construcție și renovare de biserici, școli și creșe și cel de investiții în sport.
Coordonatoarea biroului transilvănean al Programului de Bunăstare Digitală, Sarolta Besenyei, a declarat, pentru Agerpres, că, pentru început, va fi implementată una dintre măsurile Programului Digital Village, constând într-un sondaj de opinie pentru a se vedea necesităţile comunităţilor.
Un alt proiect de amploare din regiunea așa-numitului „Ținut Secuiesc”, finanțat tot cu bani de la Budapesta, este IT Plus Cluster, care s-a format în 2013, cu sediul în Miercurea Ciuc, prin asocierea a 14 societăți informatice cu Consiliul Județean Harghita, Primăria Miercurea Ciuc, Facultatea de Științe Economice și Umaniste a Universității Sapientia, Liceul Teoretic Márton Áron, respectiv Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru.
IT Plus Cluster se lăuda deja în anul 2017 cu peste 320 de specialiști, angajați ai membrilor fondatori ai organizației, și o cifră de afaceri cumulată de aproximativ 110 milioane de lei.
Sună bine, nu? Proiecte pe banii regimului Orban pentru „crearea și menținerea unei organizații profesionale puternice, a unui actor fiabil, care să participe la dezvoltările din sfera privată, respectiv din cea publică, care să sprijine desfășurarea programelor de cercetare și dezvoltare din regiune, să contribuie la procesul de formare a specialiștilor IT prin inițierea de cursuri de pregătire și sprijinirea unor centre educaționale, crearea de locuri de muncă, și nu în ultimul rând, la creșterea nivelului de trai și a calității vieții” – așa cum se arată pe site-ul IT Plus Cluster.
Nu este deloc îmbucurător faptul că trebuie să vină un guvern străin să facă investiții în România pentru „creșterea nivelului de trai și a calității vieții”. Din câte ne mai aducem aminte această este o atribuție a Guvernului României…
„Afacerile culturale” maghiare din Transilvania
Recent, aflam că un alt element al patrimoniului cultural autohton a fost vândut statului ungar. Este vorba despre cel mai mare castel în stil baroc din Transilvania, care a ajuns în proprietatea Ungariei.
De ani de zile, Castelul Wesselenyi din Jibou a fost lăsat în paragină. Proprietarii nu au mai avut bani să îl întrețină și au anunțat că vor să îl vândă. Statul român avea prioritate la cumpărare, dar s-a încurcat în birocrație și l-a pierdut.
În 2012, moștenitorii fostului proprietar au recâștigat monumentul istoric, dar pentru că nu au avut bani să îl întrețină l-au scos la vânzare. Ministerul Culturii, Primăria din Jibou și Consiliul Județean Sălaj aveau prioritate să îl cumpere, dar din cele trei doar Consiliul Județean a fost interesat. A făcut demersurile necesare, dar lucrurile au durat mult prea mult, iar castelul a fost vândut în Ungaria.
Nu mai târziu de august 2020, Ungaria a cumpărat, prin intermediul unei fundații de stat, clădirea care adăpostea Hotelul Melody din centrul municipiului Cluj, transmitea la momentul respectiv Actual de Cluj. E vorba despre un monument istoric, care urmează să găzduiască Centrul Tradițiilor Transilvane din cadrul Universității Sapienția, universitate deținută de Fundația maghiară Sapienția.
Din nou, ca și în cazul Castelului Wesselenyi, statul român avea drept de preemțiune, dat fiind faptul că e vorba despre o clădire – monument istoric, dar Primăria Cluj-Napoca și Consiliul Județean Cluj nu ar fi acceptat să plătească prețul cerut de proprietar, adică 5,6 milioane de euro.
Acestea sunt doar două exemple ale modului total greșit în care autoritățile statului român aleg să trateze astfel de problematici de ordin cultural. Indiferent că este vorba de lipsă de implicare sau rea intenție, situația este la fel de gravă. Și mai grav este că astfel de situații se repetă și că nimeni nu se alarmează.
Sean Monaghan, analist strategic în cadrul ministerului britanic al apărării, explică într-un studiu asupra conflictelor hibride că elementul cultural este unul dintre multiplele instrumente folosite în astfel de acțiuni și care poate impacta semnificativ stabilitatea și securitatea unui stat național, în esență o chestiune identitară a națiunii respective.
Din păcate, societatea în care trăim tinde să se focuseze pe conflictele greșite: media analizează continuu certuri despre gunoaie, vouchere de vacanță, șobolani sau copaci netoaletați. În tot aacest timp, este evident că nicio instituție abilitată nu face nimic pentru a pune pe agenda publică, în prim plan, programe de afaceri precum cele prezentate aici. Este evident că succesul unor astfel de măsuri de investiții economice depinde în mod covârșitor de opoziția structurilor din zona de securitate națională. Ori, în lipsa unor indicii publice care să ne conducă la ideea că acestea au un plan de răspuns, nu putem să nu fim sceptici cu privire la enclavizarea constantă a teritoriului național cuprins în interiorul Arcului Carpatic.
Sursă foto: alba24.ro
