Eliminarea celor aproximativ 200.000 de posturi vacante din sistemul public se pare că prinde din ce în ce mai mult contur, fiind recent dată publicității o listă defalcată a posturilor neocupate – o listă în care regăsim în topul instituțiilor Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Apărării Naționale.
Conform unei evaluări din luna iunie a Ministerului Finanțelor, MApN conduce detașat pe această listă cu 23.525 de posturi vacante, urmat de MAI cu 13.593 de posturi, următoarele poziții fiind ocupate de Ministerul Educației, Ministerul Finanțelor, Secretariatul General al Guvernului și Ministerul Sănătății
Ei bine, ceea ce nu multă lume spune în spațiul public este faptul că marea majoritate a instituțiilor amintite sunt cele care s-au confruntat permanent cu lipsă de personal şi care acum ar trebui să renunţe la posturile în prezent vacante, fără a mai avea ulterior posibilitatea să facă angajări. Pentru că așa vrea Uniunea Europeană… sau cel puțin așa ne lasă guvernanții noștri să înțelegem din moment ce se pregătesc cu mare fast să plece la Bruxelles să ia lumină de la împărăție.
Nu ne mai cramponăm de faptul că Educația și Sănătatea sunt la pământ – tendința, cel puțin în domeniul medical, este aceea ca tinerii absolvenți să se orienteze din ce în ce mai mult către un job în afara țării, iar cei din învățământ încearcă să crească noi generații care să susțină dezvoltarea acestei țări pe niște salarii mizerabile.
Cel puțin la fel de periculos ca dezastrul din educație și sănătate, este ceea ce se preconizează în sistemul românesc de apărare, ordine publică și siguranță națională, cu un atac pe care guvernanții îl pregătesc asupra instituțiilor abilitate să se asigure de menținerea unui climat de securitate în țară.
„Intelectualitatea” de la Palatul Victoria ar face bine să nu uite câteva lucruri în momentul în care va decide tăierea acestor posturi.
În primul rând, aderarea României la NATO a obligat trecerea la o structură armată profesionalizată, ceea ce a determinat o reducere semnificativă a dimensiunii Armatei Române. O scurtă paranteză pentru exemplificare: înainte de ’89 Armata Română cuprindea un număr de peste 400.000 de militari, iar după aderarea la NATO am mai rămas cu circa 55.000 de angajați. Ca să nu mai discutăm de cantitatea de tehnică și echipamente militare…
Și acum să mai tăiem și din ce a mai rămas! Aparent, conducătorii noștri vor să arunce complet în derizoriu structurile de apărare ale țării și nu își doresc să fim un jucător cu adevărat relevant în fața partenerilor din Alianță.
În al doilea rând, atât MAI, cât și MApN, independent de ordonanța din acest an care a înghețat angajările la stat, beneficiază de structuri proprii de învățământ (Academia de Poliție, Universitatea Națională de Apărare, Academia Forțelor Terestre, Academia Forțelor Aeriene, Academia Navală ș.a.m.d.), prin intermediul cărora sunt înacadrate anual sute de posturi vacante din cadrul MAI și MApN.
Dacă „iluminații” (atenție, nu Illuminati) din Guvern vor dispune eliminarea posturilor vacante pentru aceste instituții, cel mai probabil măsura va genera o reacție în lanț care va determina și reducerea numărului de studenți școlarizați în structurile proprii de învățământ. Să nu uităm faptul că războiul din Ucraina și alte măsuri din plan intern au făcut deja ca interesul pentru academiile și liceele militare să scadă dramatic.
Lipsa de predictibilitate vis-a-vis de pensiile militare care au devenit un instrument de troc pentru politicieni în negocierile cu Banca Mondială, UE etc., reformele inepte și incoerente ale unor miniștri care s-au perindat vremelnic în ultimii 30 de ani pe la conducerile MAI și MApN și multe altele, au adus sistemul într-un punct extrem de sensibil. „Dar să continuăm cu distrugerea celor din apărare”, ar spune Guvernul…
Nu în ultimul rând, aveți în vedere dragi guvernanți că aceste categorii profesionale pe care vreți cu orice preț să le distrugeți nu au dreptul la protest, grevă sau alte manifestări (care am văzut că au început să se intensifice în diverse instituții pe fondul ordonanței), fiind nevoiți să înghită constant (fără drept de apel) toate deciziile pe care le luați.
Dar nu-i nicio problemă, zicea o vorbă din popor „fie roata și pătrată, tot se-ntoarce ea odată”.
Sursă foto: fsanp.ro
