Până în iunie 2023, președintele rus Vladimir Putin dădea impresia că este încrezător în poziția sa de lider și că nu se confruntă cu amenințări semnificative. Mișcarea anti-Putin fusese eficient respinsă, iar cei mai vocali critici ai săi fuseseră fie închiși, fie eliminați. Cei cu nemulțumiri mai moderate rămâneau în mare parte tăcuți. Elita rusă părea dispusă să sprijine agendă cuprinzătoare de politică externă a președintelui, susținându-l în mod constant în spațiul public, scrie The Moscow Times.
Cu toate acestea, „Marșul pentru Justiție” al lui Evgheni Prigojin a rupt această liniște forțată. S-a dovedit, astfel, că un număr de câteva mii de bărbați înarmați pot circula liber în Rusia, preluând controlul asupra facilităților militare critice și a marilor orașe, chiar tragând focuri de armă asupra aeronavelor militare care încercau să-i oprească. Cel mai important, niciunul dintre susținătorii lui Putin nu a ieșit să-l confrunte pe Prigojin și să apere Moscova. Unii susținători au încercat chiar să fugă din calea pericolului, preciza Current Time TV.
Această mişcare a Grupului Wagner a evidențiat vulnerabilitatea lui Putin, demonstrând că este posibil să se exercite presiune asupra președintelui rus atunci când resursele sunt adecvate. Astfel, imaginea sa ca „lider puternic” a fost grav afectată. Inițial, el a caracterizat marșul spre Moscova ca „trădare” și „răzvrătire”, promițând că va zdrobi „rebelii”, dar până la finalul zilei, poziția sa agresivă aproape că dispăruse. Trebuie subliniat că daunele aduse imaginii lui Putin sunt unele care nu vor dispărea uşor, deoarece distrugerea avionului privat al lui Prigojin nu poate șterge memoria despre modul slab și inadecvat în care liderul Kremlinului s-a comportat pe 24 iunie. Este puțin probabil ca elitele ruse să fi uitat că pentru a opri militanții Wagner, a fost nevoie să fie implicat președintele belarus, Alexander Lukashenko.
Ca rezultat, Putin este acum cu siguranță mai suspicios față de cercul său de apropiați decât era când încerca să-și consolideze controlul la începutul acestui an, ceea ce a influențat abordarea sa în politică externă. Președintele rus nu a participat personal la summitul BRICS din Africa de Sud din motive de securitate. De asemenea, a renunțat la ideea de a participa personal la summitul G20 din India. Ministrul de Externe, Sergei Lavrov, a fost desemnat să-l înlocuiască pe Putin ca șef de stat al Rusiei la ambele evenimente.
Summiturile implică adesea comunicarea față în față între șefii de stat care stabilesc principalele domenii ale interacțiunii lor. Dacă șeful de stat nu poate participa, este logic să-l înlocuiască cu următoarea persoană ca rang. Cu toate acestea, următoarea persoană ca rang nu este Lavrov, ci prim-ministrul Mikhail Mishustin.
Mishustin este adesea considerat o figură de compromis pentru Rusia post-Putin, precizează 24TV. El este un administrator experimentat, preocupat în principal de probleme economice. Ca atare, Mishustin este unul dintre oficialii ruși cei mai bine informați cu privire la starea reală a economiei interne. În același timp, el nu face parte din clanurile siloviki și nu pare să împărtășească opiniile extrem de anti-vestice răspândite în cadrul serviciilor de securitate din Rusia, potrivit Current Time TV. Prin urmare, este logic să presupunem că, odată ajuns la putere, Mishustin ar fi mai dispus să inițieze negocieri cu Ucraina și Occidentul pentru o soluționare pașnică a conflictului decât alți potențiali succesorii.
Conform Constituției ruse, șeful guvernului își asumă atribuțiile președintelui în caz de incapacitate a acestuia. Acest lucru s-a întâmplat, de exemplu, după demisia președintelui Boris Elțîn, când atunci prim-ministrul Putin a acționat ca șef de stat până la alegerile prezidențiale din primăvara anului 2000.
Înainte de răscoala lui Prigojin, Mishustin călătorea regulat în străinătate. De exemplu, în mai 2023, el a vizitat Beijing, unde a fost primit de președintele chinez Xi Jinping. Cu toate acestea, după evenimentele din 24 iunie, activitățile externe ale prim-ministrului au scăzut brusc. El nu a participat la summitul BRICS, deși, în calitate de responsabil pentru economie, ar fi fost cel mai potrivit să discute toate chestiunile de pe ordinea de zi, inclusiv diversele proiecte de integrare economică. De asemenea, nu-l va înlocui pe Putin la summitul G20, unde starea economiei globale este programată să fie subiectul principal de discuție.
Acest lucru sugerează că, în urma tentativei de lovitură de stat eșuate, Putin a devenit reticent în ceea ce privește orice contact între Mishustin și liderii altor state, în special China și India. Atât Beijingul, cât și New Delhi sunt parteneri importanți pentru Moscova, dar sunt tot mai îngrijorați de politica externă aventurieră și imprevizibilă a lui Putin. În aceste circumstanțe, este natural ca un dictator în vârstă și suspicios să se teamă că un lider mai tânăr și mult mai puțin controversat ar putea negocia mai eficient în schimbul unei „ajustări” a politicii Kremlinului.
Aceste considerații pot fi aplicate în aceeași măsură și altui potențial „succesor”, respectiv primarului Moscovei, Sergey Sobyanin. În ansamblu, Sobyanin ar putea avea chiar mai multă influență în „arhitectura de putere” a Kremlinului decât Mishustin, având în trecut funcții de guvernator al regiunii Tiumen, șef al Administrației Prezidențiale și șef al Administrației Guvernului. Cu toate acestea, în calitate de primar, contactele sale externe sunt mai limitate și supuse unor restricții legale.
Lavrov, spre deosebire de Mishustin și Sobyanin, nu deține o poziție administrativă și politică atât de importantă. Nu este nici vreun jucător independent. În cele două decenii în care a ocupat funcția, a fost un fidel al lui Putin, incapabil să-și apere propriile opinii, cu atât mai puțin să-și urmeze propriile ambiții. Prin urmare, putem afirma cu încredere că Putin nu se simte amenințat în mod deosebit de Lavrov.
În general, pare că Mishustin poate reprezenta cea mai mare amenințare directă pentru Putin. Dacă acest lucru este adevărat, este probabil ca premierul rus să nu mai reprezinte țara în cadrul evenimentelor internaționale majore, deși va putea menține contactele cu Comunitatea Statelor Independente și Organizația Tratatului de Securitate Colectivă. Aceasta abordare va întări și mai mult speculațiile că tensiunile cresc în rândul elitelor ruse din cauza războiului care a eșuat și au fost agravate și mai mult de revolta și decesul ulterior al lui Prigojin. Și suspiciunile tot mai mari ale lui Putin pot duce la comiterea mai multor erori care ar putea agrava și mai tare această situație fragilă.
Foto: AP
