Ieri, domnul jurnalist Mihai Oprișor, a afirmat într-un articol postat pe Spotmedia.ro, că este de acord ca și pensiile militare să ajungă la 45% din brut, “cât are prostul de contribuabil” (nr. să îl cităm pe acest jurnalist).
Nu contestăm opinia lui Mihai Oprișor, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare, însă dreptul la opinie nu înseamnă „hai să ne dăm cu părerea!“
În continuare vă supunem atenției motivele, prezentate de jurnalistul spotmedia.ro, care au dus la acest punct de vedere:
“Prima dată pentru că militarii noștri au tras și trag targa pe uscat, marea muncă în militărie a venit de când cu exercițiile NATO.
Al doilea pentru că anatomic, profesional și social vorbind, militarii sunt aidoma sutelor de mii de contributori la pensii.
Al treilea pentru că dacă au șezut – au stat degeaba prin cazărmi și n-au avut parte de meserie, de război adicătelea – nu au dreptul să primească pentru această ședere (acest stat la umbra garnizoanei) decât partea de pensie bazată pe contributivitate.”
………………..
Domnule Mihai Oprișor, libertatea de exprimare nu înseamnă a-ţi da cu părerea oricum, peste tot şi despre orice. Ar trebui să ne inventariem riguros lucrurile ştiute şi, mai ales, cele neştiute. Mai trebuie să cântăreşti, să măsori, să judeci….și mai ales e necesar să pui întrebări, să fii curios, să asculţi, să afli….
Recent, un prieten îmi spunea că viaţa de militar nu este deloc uşoară. Trebuie să dai dovadă de o disciplină de oțel, subordonare în faţa superiorilor şi să participi la exerciţii extrem de epuizante.
Militarul român duce o viață diferită de cea a “civililor”, el face parte dintr-o ierarhie clar definită, rigidă, în care este obligat să respecte regulamentele și ordinele militare.
În cea mai mare parte a timpul petrecut în garnizoană, deși “nu are parte de meserie, de război adicătelea”, militarul Forțelor Armate Române, s-a antrenat pentru război, mai ales dacă privim spre atacurile verbale și a amenințărilor oficialilor de la Moscova, la adresa României.
Același prieten spunea că, viaţa unui militar nu este niciodată relaxată deoarece pericolele îl pândesc la fiecare pas, nu contează că e zi sau noapte, el trebuie să fie tot timpul pregătit de luptă.
Armata Română participă la exerciții și intervenții militare lucru ce a adus soldaților experiență de front, dar și deprinderi de luptă în interiorul mecanismelor de acțiune comune.
Așa cum din afirmațiile lui Mihai Oprișor înțelegem că dacă un soldat, în cariera sa, nu participă la un război, nu își merita pensia, atunci putem afirma că și un șofer care nu a fost implicat într-un accident nu e șofer. Pâna la urmă atribuţia și responsabilitatea principală a unui militar nu e participarea la un război, ci să fie devotat statului român și să îl apere, la nevoie, chiar cu preţul vieţii, așa cum cea a șoferului este să ducă pasagerii în siguranță la destinație.
Tuturor ne plac militarii când defilează, când sunt chemați la misiuni de salvare, la inundații sau alte situații similare, însă câţi ştiu cât îndură un militar în aceste aplicații ori misiuni…. unde doarme acesta, ce mănâncă, unde își satisface necesitățiile fiziologice.
În prezent, militarul este batjocorit, este numit mercenar, i se reproșează că primește solda injust sau că are o pensie nesimțită.
Mihai Oprișor are dreptate în privința numărului excesiv de generali din Armata României, dar să nu uităm un lucru: diminuarea ratei de înlocuire de la 65% cât e în prezent, la 45% din veniturile salariale, nu va afecta financiar “ofițerimea”, ci tot „armata de soldățoi” va avea de suferit.
Să sperăm că în caz de război, domnul Mihai Oprișor va pune mâna pe armă și se va apăra singur, nicidecum sa fie protejat de cei pe care îi hulește în articolul său. Dar să sperăm că ei, militarii armatei române, vor uita toată bătaia lui de joc, toate nedreptățile pe care le-a făcut și să demonstreze în continuare că sunt profesioniști, dedicați în tot ceea ce fac, și nu în ultimul rând să-și respecte jurământul depus – “Eu ….. jur credinţă patriei mele, România. Jur să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii. Jur să respect constituţia, legile ţării şi regulamentele militare. Aşa să-mi ajute Dumnezeu.”
Aşa să ne ajute Dumnezeu.
Nota redacției: A fi îngust la minte înseamnă să fi o persoană cu o perspectivă limitată care nu este dispusă să ia în considerare idei, viziuni sau gânduri alternative.
Foto: Forțele Terestre Române
