2020 se va transforma treptat într-unul dintre cei mai dificili ani de după cel de-al doilea război mondial. Pe cât a fost de neașteptat, pe atât este de disruptiv. Pandemia globală are consecințe uriașe în plan social, economic și politic. Astăzi, statele luptă împotriva unei amenințări care crește exponențial și pune în pericol majoritatea cetățenilor. Acesta este un război global împotriva unui inamic invizibil.
Criza coronavirusului va fi, fără îndoială, un moment definitoriu în istoria contemporană. Va trebui să ne schimbăm modul de viață așa cum îl știam de mult timp. Vom închide fabrici, peste tot vor exista clădiri de birou goale, în timp ce vom închide granițele și vom îndura așteptări lungi în supermarketuri, spitale supra-aglomerate și vom participa la multe întâlniri online.
Vom suferi o pierdere semnificativă de vieți omenești, în timp ce obiceiurile sociale precum îmbrățișarea sau strângerea mâinilor vor dispărea temporar din obiceiurile noastre. Nu există nicio îndoială că vom depăși această criză în cele din urmă, însă efectele acesteia ar putea fi similare cu cele ale unui amestec concentrat de 11 septembrie, Marea Recesiune și epidemia de Ebola.
După ce ne vom întoarce la o anumită formă de normalitate, multe alianțe și dispute geopolitice vor fi schimbate și cu toții vom fi dezorientați. Criza va fi un test uriaș: eficacitatea de a gestiona efectele pandemiei ar putea să accelereze sau să încetinească „dezoccidentalizarea” lumii. În orice caz, va contesta globalizarea și va rearanja ordinea mondială.
Europa, în prezent epicentrul pandemiei, abordează criza dintr-o stare de fragilitate. Diviziunile sale obișnuite sunt mai evidente ca niciodată și populația sa relativ bătrână prezintă un risc deosebit de mare în fața COVID-19. Cu toate acestea, nu ar trebui niciodată să subestimăm bătrânul continent. Europa dispune de instrumente pentru a se reafirma și a se repoziționa în lume după ce criza va fi trecut. Sperăm că Europa va putea aplica lecțiile lungi și dureroase ale recesiunii ce a urmat crizei financiare din 2008.
Relațiile transatlantice au suferit o nouă lovitură în plină criză. Cu președintele Donald Trump în negarea gravității situației până de curând și interdicția unilaterală de zboruri comerciale cu UE, Statele Unite au dat dovadă încă o dată de o politică agresivă de izolare. SUA nu au un sistem universal de asistență medicală, au o piață a muncii extrem de volatilă și este condusă de o administrație care arată o incompetență profundă, cu o atitudine aparent împotriva oamenilor de știință și a altor experți. Și toate acestea se întâmplă într-un an electoral. Totuși, SUA au un avantaj esențial: atitudinea proactivă a Rezervei Federale și puterea globală a dolarului. Rămâne de văzut cum vor reuși să gestioneze pandemia și mai ales efectele pe termen mediu și lung ale acesteia.
Decizia Chinei de a trimite personal medical și echipamente în Europa pentru a lupta împotriva coronavirusului nu a fost doar un act de solidaritate, ci un exercițiu geopolitic – Beijingul a întins o mână de ajutor către un Occident care se confruntă cu probleme grave. Acesta nu este 100% altruism, este o demonstrație a voinței Chinei de a juca rolul de hegemon și de a valorifica golul tot mai mare pe care SUA l-ar putea lăsa.
Puterea asiatică este decisă să câștige o nouă poziție centrală într-un sistem global organizat în mod tradițional în jurul alianței trans-atlantice. Aceasta prezintă o provocare uriașă pentru ordinea globală, întrucât modelul chinez este oarecum în contradicție cu viziunea democratică despre guvernare. Cu toate acestea, criza ar putea deschide ușa unei noi relații între Europa și China.
În același timp, globalizarea este sub semnul întrebării, iar ceea ce va urma va ajusta cel mai probabil piață globală pe care o cunoaștem în prezent. Această criză va redistribui frontierele dintre stat și piață în statele democratice și probabil că va conduce către un anumit nivel de relocare industrială pentru a proteja liniile de aprovizionare și pe cele de producție și va pune accentul pe inițiative naționale în detrimentul coordonării internaționale.
Sursă foto: thefinancialexpress.com.bd
