Autor: Mihai-Marco Percămasterand al Facultății de Istorie, Universitatea din București

Mai sunt doar opt zile până când Statele Unite își vor schimba președintele, iar la Casa Albă va reveni pentru următorii patru ani Donald Trump. Totuși, în ciuda faptului că nu și-a început încă cel de-al doilea mandat, acesta a reușit să intre în atenția presei din toată lumea prin afirmațiile controversate pe care le-a făcut în cadrul unor conferințe de presă. Mai exact, Donald Trump nu a exclus posibilitatea folosirii forței pentru a obține controlul asupra Groenlandei și a canalului Panama, și și-a manifestat dorința privind transformarea Canadei în cel de-al 51-lea stat al SUA. În mod inexplicabil, viitorul lider de la Washington nu a făcut niciun comentariu în cadrul conferinței cu privire la acordul dintre Marea Britanie și Mauritius referitor la retrocedarea arhipelagului Chagos. Lipsa sa de reacție vine în contextul în care în noiembrie, la puțin timp de la câștigarea alegerilor prezidențiale, surse din presă susțineau că Donald Trump s-ar opune înțelegerii. Dar ce presupune acordul dintre Marea Britanie și Mauritius? Cum s-a ajuns la el? Și de ce nu îl văd republicanii cu ochi buni?

În 1815, Mauritius, în componența căruia se regăsea și arhipelagul Chagos, a devenit o colonie britanică. În 1965, în contextul procesului de decolonizare, autoritățile de la Londra au desprins acest grup de insule de Mauritius și au creat Teritoriul Britanic din Oceanul Indian. Trei ani mai târziu, fosta colonie britanică și-a obținut independența, dar Marea Britanie a continuat să controleze arhipelagul Chagos. În anii ’70, întreaga populație din regiune a fost strămutată forțat pentru a permite construirea unei baze militare britanico-americane pe insula Diego Garcia, cea mai mare din cadrul arhipelagului. Baza are un rol important pentru SUA, fiind situată într-o locație strategică, de-a lungul principalelor rute comerciale care leagă Asia de Africa în Oceanul Indian. A fost folosită de către armata americană atât în timpul Războiului din Golf, cât și în timpul invaziei Afghanistanului și ulterior, a Irakului.

De-a lungul deceniilor, Mauritius a susținut retrocedarea arhipelagului Chagos, argumentând că a fost nevoit să renunțe la acesta pentru a-și putea obține independența. În 2017, Adunarea Generală a ONU a aprobat o rezoluție prin care solicita Curții Internaționale de Justiție un aviz consultativ cu privire la legalitatea separării acestor insule de Mauritius înainte de obținerea independenței. În 2019, instanța de la Haga emis verdictul, prin care cerea Marii Britanii să pună capăt administrației sale asupra teritoriului disputat. Deși era doar un aviz consultativ, decizia judecătorilor CIJ nefiind obligatorie din punct de vedere juridic, aceasta avea totuși o încărcătură politică majoră. Marea Britanie ar fi fost pusă în situația de a arăta întregii comunități internaționale că respectă dreptul internațional doar atunci când nu contravine intereselor sale, ceea ce i-ar fi afectat prestigiul la nivel global, și mai ales relația cu statele din Sudul Global.

În aceste condiții, în 2022, guvernul conservator britanic a început negocieri cu cel din Mauritius privind retrocedarea arhipelagului Chagos, luând în considerare interesul pentru menținerea activității bazei militare de pe Diego Garcia. Discuțiile au fost finalizate în luna octombrie 2024 de către noua administrație laburistă de la Londra, când cele două părți au anunțat ajungerea la un acord, care urma să fie încorporat într-un tratat. Astfel, Marea Britanie urma să recunoască suveranitatea Mauritius asupra arhipelagului Chagos, inclusiv a insulei Diego Garcia, iar acesta din urmă, pentru a asigura funcționarea bazei militare, urma să autorizeze Londra să exercite pentru o perioadă inițială de 99 de ani drepturile sale suverane asupra insulei care găzduiește facilitatea militară. În plus, Marea Britanie urma să finanțeze un program de reîntoarcere a foștilor locuitori pe insulele arhipelagului, cu excepția Diego Garcia.

Înțelegerea la care au ajuns cele două state a fost salutată de către administrația americană condusă de Joe Biden, atât președintele, cât și secretarul de stat Antony Blinken, lăudând puterea diplomației de a rezolva dispute de lungă durată. Totuși, aceasta a fost criticată de către apropiați ai președintelui ales Trump, cum ar fi propusul său pentru funcția de secretar de stat, Marco Rubio, sau viitorul său consilier pentru securitate națională, Mike Waltz. Amândoi au declarat că acordul va avantaja China, marea putere cu care ei consideră că SUA se află în conflict. Având în vedere influența pe care cei doi o vor avea în cadrul viitoarei administrații Trump, ne putem aștepta la o ostilitate a noii conduceri de la Casa Albă față de înțelegere. În încercarea de a evita acest scenariu, liderii de la Londra au inițiat contacte cu membrii viitoarei echipe Trump pentru a-i convinge să nu blocheze acordul cu Mauritius.

Totuși, nu doar viitoarea administrație republicană pare să fie o piedică în calea rezolvării disputei dintre Marea Britanie și fosta sa colonie. În urma alegerilor parlamentare din Mauritius, puterea a fost preluată de un nou guvern, al cărui premier a anunțat că are câteva rezerve față de documentul negociat de predecesorul său. În aceste condiții, cele două părți vor trebui să găsească o soluție care să fie avantajoasă reciproc. Șansele sunt minime ca acest lucru să se întâmple în cele opt zile care au mai rămas până la depunerea jurământului de către noul lider de la Washington.

Rămâne de văzut ce poziție oficială va adopta administrația Trump odată ce va prelua mandatul, în situația în care Marea Britanie și Mauritius vor confirma acordul. O eventuală respingere a proiectului de tratat, motivată de o percepută creștere a influenței chineze în regiune grație acestuia, ar pune Marea Britanie într-o poziție dificilă la nivel internațional, deoarece ar eșua să pună în aplicare decizia consultativă a Curții Internaționale de Justiție. Subiectul transferului arhipelagului Chagos are toate șansele să rămână unul foarte important în 2025, mai ales având în vedere interesul SUA față de alte teritorii, precum Groenlanda, canalul Panama sau Canada, motivat de considerentele sale de securitate națională.

Sursa foto: US Air Force

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.