Într-o democrație fragilă, țintele campaniilor de dezinformare nu sunt doar politicienii, ci și cei care veghează asupra corectitudinii jocului politic: societatea civilă. De ce ar fi atacat un lider de ONG, care nu candidează și nu cere voturi? Răspunsul e simplu: pentru a distruge credibilitatea mesagerului. Atunci când nu poți combate cu argumente rapoartele despre propagandă, încerci să distrugi reputația celui care le scrie.
Interferențele rusești și narativele toxice au devenit o rutină negativă atât în România, cât și în Republica Moldova, menită să slăbească încrederea publicului în vocile independente. Am sesizat un exemplu concret pe data de 13.11.2025, pe grupul de Telegram „OBSERVATORUL”, unde a apărut o postare denigratoare la adresa lui Valeriu Pașa în care era acuzat că ar fi fost turnător al Serviciul de Informații și Securitate, dar și promotor al intereselor și ideilor partidului PAS prin intermediul ONG-ului pe care îl conduce.
Valeriu Pașa este președintele asociației WatchDog, formată în Republica Moldova și care își desfășoară activitatea de mai bine de 8 ani. ONG-ul domnului Pașa se ocupă specific de contracararea influențelor rusești și construirea rezilienței societății moldovenești în fața interferențelor străine.
Pentru a lămuri situația și a înțelege mecanismul din spatele acestor atacuri, am decis să port o nouă conversație cu dumnealui, pe care o redau în continuare.
SD: Considerați că aceste acuzații fac parte dintr-o campanie coordonată sau sunt incidente izolate?
VP: Există o campanie în sensul cel mai larg al acestui cuvânt, care durează de ani de zile, cu atacuri la adresa societății civile și promovarea acestui narativ rusesc. Orice societate civilă, de fapt, e parte din marea conspirație a occidentului prin care să se preia controlul, cu nu știu ce scopuri meschine, ca toți împreună să distrugă mama Rusie. Așa o prezintă ei: ultima citadelă a rezistenței binelui contra răului global. Cam așa o prezintă, iar apoi o împart în tot felul de lucruri, au tot felul de narative, inclusiv acesta cu atacuri la adresa societății civile, în mod special în Republica Moldova.
De mulți ani circulă și campioni ai acestui discurs. Că, vezi tu, occidentul utilizează organizații ale societății civile ca să finanțeze partide în Republica Moldova, să le finanțeze campanii electorale și alte chestii. Lucru care reapare periodic, exact cu aceleași acuzații. Se ajunge la absurd și sunt formulate cam așa cum ați văzut că vi le dezvăluim acum. Oricum, susțin că sunt finanțate partide prin intermediul ONG-urilor, fără să prezinte nimic, dar s-a ajuns la absurd.
La un moment dat am avut un fel de meci verbal cu fostul prim-ministru al Republicii Moldova, Ion Chicu. I-am zis: „Domnule Chicu, ați făcut această afirmație, sunteți un om din finanțe. Vă invităm la noi să faceți un audit total al organizației, toate cheltuielile, să ne arătați și nouă cum s-au dus banii către un partid sau altul, în speță către partidul PAS. Vă dăm toate actele, că sunteți om de finanțe”. Din păcate, nu a putut să vină, dar sunt chestii aberante care undeva se pliază și pe cunoștințele mai superficiale ale publicului larg despre cum funcționează ONG-urile sau cum funcționează finanțările internaționale. Că e ușor să te arunci cu cifre și să spui ceva, pe când realitatea e complet diferită. E un control foarte strict al oricărui bănuț pe care îl primești. Raportezi la bănuț, plus că fiecare tranzacție este și ea transparentă pentru autorități, pentru organele fiscale, pentru sistemul bancar care nu transferă așa, oricui, cum vrea.
SD: Deci spuneți că au venit acuzații și din partea unor personalități din Republica Moldova, nu doar din partea unor site-uri obscure.
VP: Da, deci e o chestie constantă. Îl avem, de exemplu, pe deputatul socialist Bogdan Țîrdea, care a scris cărți întregi prezentând, chipurile, date că, vezi tu, organizația cutare a fost finanțată de USAID sau încă de cineva, și asta e dovada cum se cheltuie pentru partide, fără să prezinte niciodată nicio dovadă. Cum au ajuns acei bani efectiv la partide? Pentru că n-au ajuns. E o prostie.
Deci, mai mult decât atât, ce aș putea să povestesc este că, în special în perioada electorală, avem un control foarte riguros și chiar o reticență a donatorilor externi să susțină sau să finanțeze subiecte sensibile politic. Orice se face cu bani externi este verificat la neutralitatea partinică, adică nu cumva să fie interpretabil drept agitație electorală sau campanie pentru un partid sau altul. E foarte strict cu asta și se verifică și în back office-ul donatorilor, dacă sunt bani de stat, e triplu verificat, pentru că încearcă să se protejeze. Să nu poată să fie acuzați în mod obiectiv, nu cu propagandă rusească, ci cu dovezi, că, vezi tu, ar fi vreun caz când banii donatorilor, banii plătitorilor de taxe din alte state, ajung să susțină campaniile electorale ale unor partide. Ceea ce nu e cazul.
Rusia finanțează. Mai mult decât atât, atunci când sunt prinși cu mâța-n sac, tot felul de propagandiști sau chiar politicieni ruși zic: „Da, păi sigur, finanțăm și noi partide, dar și occidentul”. Deci e un fel de „facem toți la fel”. Ceea ce este din nou o manipulare, o minciună, pentru că occidentul nu face asta, iar rușii pur și simplu trimit bani cash, prin crypto, prin tot felul de metode care s-au văzut în Republica Moldova în mod special.
SD: Cum răspundeți acuzațiilor potrivit cărora ați fi colaborator al serviciilor de informații moldovene și că ați fi fost plătit de anumite partide pentru a promova anumite idei în spațiul public?
VP: Sunt prostii. Bun, oamenii sunt tâmpiți. Adică, mă rog, am impresia că nu prea au angajat scribi cu cunoașterea măcar a Google-ului. Acum, legat de serviciul de securitate, e o prostie. Mă rog, în găștile astea care stau în spatele acestor canale de Telegram sunt inclusiv foști colaboratori, dintre cei mai corupți și toxici, ai Serviciului de Informații și Securitate din Republica Moldova. Nu am niciun fel de dubii. Cunosc lucrul acesta. Acum, că în Republica Moldova s-au întâmplat lucruri și se raporta orice… Încă din anii facultății îmi tot dădeau târcoale tot felul de… mă rog, mai eram și la o facultate sensibilă, cea de Istorie, care organiza proteste în stânga și în dreapta. Și, sigur, încercau să ne racoleze. Au tot încercat, dar i-am trimis la plimbare. Acum, că pot să interpreteze asta, e treaba lor. De la ce o zice unul și până la lucruri reale e cale îndepărtată. Ar mai vrea Serviciul de Informații și Securitate să aibă așa angajați.
SD: V-ați confruntat cu amenințări, presiuni sau tentative de intimidare în urma activității dumneavoastră?
VP: A, da, se întâmplă non-stop. Ce mi-ați trimis… Astea sunt un grup de canale de Telegram înființate prin 2021-2022 de cercuri de interese, grupuri de interese din sistemul justiției. Adică cam tot ce a existat mai toxic în acel sistem oligarhic construit de Plahotniuc. Și sigur că ăștia au o ură viscerală față de mine, față de colegi, pentru că facem lucruri care nu le plac. Bunăoară, am notificat felul în care niște personaje toxice au trecut de filtrele sistemului de justiție recent, și eu tind să interpretez atacurile astea drept răspuns la deranj. Mă rog, sunt previzibili.
SD: Astfel de activități de denigrare considerați că vă pot afecta în vreun fel activitatea ONG-ului pe care îl conduceți?
VP: Au un oarecare efect când mai citesc anumiți oameni și tind să dea crezare. Sigur că se depozitează, dar nu mai are ce să ne facă. Bine, noi suntem căliți în sensul ăsta. Am început activitatea organizației în anii de glorie tristă a regimului Plahotniuc, când îți fabricau dosare penale, când era intimidare, inclusiv uneori și fizică. Și nu ne-am temut atunci. Acum sunt jocuri de copii față de ce se întâmpla atunci. Mereu, mereu sunt aceste denigrări, atacuri la persoană, tot felul de falsuri în special. Vă dați seama, în momentul în care te pui în prima linie de luptă contra dezinformării, trebuie să fii conștient că instantaneu devii chiar tu o țintă prioritară a acestei dezinformări. Nu ne afectează mult.
SD: Veți lua în considerare să răspundeți public sau legal acestor acuzații?
VP: Nu știu. Deci, legal, trebuie să știu la cine mă duc, pentru că sunt niște canale de Telegram anonime. Am anumite bănuieli cine ar putea fi în spate, dar nu am dovezile de rigoare și ar fi o acțiune judiciară inutilă, pentru că, na, împotriva cui depun respectiva plângere? Să mă aștept la o investigație detaliată și eficientă a organelor de drept din Moldova? Nu mă aștept. Respectiv, nu văd rostul.
Asta e unu. Și doi, să le răspund public înseamnă să amplific, pentru că sunt niște lucruri care se întâmplă în niște bule mici. Că mulți trepăduși ai sistemului corupt din România preiau aceleași mesaje, pentru că au fost foarte puternic conectați la sistemul lui Plahotniuc, iar unii au trecut între timp în solda Moscovei și repetă aceleași lucruri. Mă rog, că mă atacă, mă bucură, înseamnă că fac ce trebuie și îi deranjez, pentru că asta mi-am propus, să-i deranjez, și asta voi face în continuare.
SD: Deci credeți că actualul sistem de justiție nu ar putea să cerceteze doar o faptă? Adică ar trebui să aibă nevoie și de persoană?
VP: Sigur nu. E probabilitatea extrem de redusă și presiunea asupra sistemului de investigație e mare, plus că e foarte multă lume coruptă care s-ar bucura să scape de noi.
Cazul semnalat pe canalul «OBSERVATORUL» nu este, din păcate, unul singular. Așa cum reiese din discuția cu Valeriu Pașa, miza acestor atacuri depășește simpla denigrare a unei persoane, scopul final este să alimenteze neîncrederea și confuzia. Într-un peisaj informațional tot mai fragmentat, singura noastră armă rămâne gândirea critică. Verificarea sursei, a autorului și a dovezilor din spatele unei afirmații devine nu doar un reflex jurnalistic, ci o necesitate pentru orice cetățean care vrea să rămână informat corect.
