Dialogul politic românesc a fost plin de polemici în ultima perioadă, nu în ultimul rând datorită faptului că cei doi candidați pentru președinție provin din medii diametral opuse, promițând în același timp viziuni contradictorii despre orientarea viitoare a țării. Cu toate acestea, alegerea noastră ar trebui să fie făcută doar ținând cont de perogativele reale ale președintelui și de competențele fiecărui candidat când vine vorba de îndeplinirea lor. Propunem deci o analiză directă a nivelului de risc pe care îl prezintă fiecare din candidații noștri la adresa securității naționale. Îndatoririle președintelui României sunt multiple, dar pot fi catalogate ca fiind de impact real, sau doar de formă. Președintele este desigur gardianul Constituției și al voinței populare, trebuind în teorie să servească rolul de busolă morală a sistemului politic. Această poziție este însă foarte generală și are practic impact doar prin desemnarea unui prim-ministru de o anumită orientare politică, acesta fiind oricum subiectul aprobării din partea parlamentului. Adevărata putere a președintelui revine din faptul că este comandatul armatei și cel mai înalt reprezentant al țării noastre la nivel internațional. Cuvântul președintelui este deci echivalentul unui decret diplomatic. Acesta este motivul real pentru care opiniile și cunoștințele lor contează, iar realitatea este că din punct de vedere al pregătirii profesionale, ambii candidați prezintă lacune. Cheia succesului pentru un președinte bun este să aibă o cultură de securitate bună și să exprime opinii pertinente, care vor oferi legitimitate României la nivel internațional.
Elena Lasconi
Doamna Elena Lasconi a fost jurnalistă timp de 25 de ani, fiind inclusiv trimisă în teatrele de operațiuni din Kosovo și Afganistan, însă acest fapt nu se traduce neapărat în cunoștințe reale când vine vorba de domeniul militar sau diplomatic. Nici faptul că a fost primar timp de 4 ani pentru un oraș cu 27.000 de oameni nu garantează că ar putea conduce cu succes o țară în care au mai rămas 19 milioane. De altfel a fost demonstrat mai târziu că suma fondurilor europene absorbite în timpul mandatului său era defapt mai mică decât cea menționată în campanie, deși întrecea suma absorbită de primarul anterior. A făcut de asemenea declarații incorecte în repetate rânduri când s-a referit la situația de securitate a regiunii noastre. Ea a spus că în cazul unui atac asupra României, Articolul 5 ar fi activat numai după 30 de zile, afirmând că nici nu a fost invocat vreodată în istoria alianței, deși acest fapt a avut loc după 11 septembrie 2001. Fiind întrebată despre rolul Turciei în NATO, Lasconi a folosit o exprimare neprofesionistă, spunând că „în momentul de față nu lasă să treacă vapoarele din zona Ucrainei […] Nu aș putea să vă zic în detaliu”. A demonstrat de asemenea faptul că nu știe numărul exact de trupe NATO aflate pe teritoriul României, sau țările lor de proveniență, spunând că „avem doar o singură trupă de luptă și avem din Franța, din Anglia și cred că cam atât”, omițând inclusiv menționarea contingentului american, care este atât cel mai vechi, cât și cel mai numeros. Candidata a afirmat în repetate rânduri că se va baza pe consilieri când vine vorba despre problemele de securitate națională, referindu-se inclusiv la potențiala lor expertiză atunci când nu a știut răspunsul la vreo întrebare acordată în timpul campaniei. Elena Lasconi dorește să continue parteneriatele vechi de 20 de ani ale României cu UE și NATO.
Călin Georgescu
Despre domnul Călin Georgescu au fost spuse multe lucruri în ultima perioadă, însă este clar că nici pregătirea sa în domeniul agronomic nu îl recomandă pentru poziția de președinte. Deși se autoidentifică drept un candidat antisistem, acesta a ocupat mai multe poziții minore în instituțiile și organizațiile de mediu ale României încă din 1991, numindu-l pe nume drept mentor pe un fost ministru al educației și ambasador în SUA din perioada comunistă. Activarea în MAE în anul 2004, postul de raportor pentru ONU în privința problemelor de mediu în 2010-2012 și poziția sa de președinte al Centrului European de Sprijin al Clubului de la Roma în 2013-2015 reprezintă o anumită experiență în domeniul afacerilor externe, însă au fost prea axate în domeniul ecologic pentru a avea multă aplicabilitate în cel diplomatic. În plus, Georgescu a afirmat că ar fi deținut poziții mai avansate de conducere în cadrul ONU, fapt negat de Organizație, care a spus că a colaborat cu el doar în perioada anterior menționată 2010-2012. Deși a evitat să exprime poziții și planuri politice ferme după primul tur, acestea pot fi deduse din comentariile sale anterioare. În ciuda studiilor sale de bază, Călin Georgescu nu crede în fenomenul încălzirii globale, fiind și adeptul multor alte teorii ale conspirației, cum ar fi stocarea de energie în apă, susținând și că sucurile carbogazoase conțin microcipuri care „intră în tine ca într-un laptop”. Georgescu a menționat admirația sa atât pentru figuri ale mișcării fasciste legionare, cât și pentru Vladimir Putin, care actualmente conduce o invazie soldată cu peste 1 milion de morți și răniți. A spus în repetate rânduri că nu a avut parte de vreun buget de campanie, deși s-a demonstrat mai apoi că a fost ajutat de actori statali străini. Georgescu este ferm convins că România ar trebui să se reorienteze dinspre direcția sa vestică, dorind o cooperare mai puțin strânsă cu UE și NATO, declarând și că alianța „nu oferă securitate țării”.
