Miniștrii UE de externe și apărare reuniți în Spania după vacanța europeană de vară au fost preocupați de multiplele lovituri de stat din țările din vestul Africii, în special cele din Niger și Gabon, care subliniază influența în scădere a blocului și eșecurile politice în regiunea Sahel și nu numai.
„Este clar că lovitura de stat din Niger deschide o nouă eră de instabilitate într-o regiune care era deja foarte fragilă”, a declarat diplomatul UE Josep Borrell, în prima zi a reuniunii.
În timp ce loviturile militare nu au fost niciodată o soluție, cazul Gabonului a fost diferit de cel al Nigerului, a remarcat fostul ministru de externe spaniol. În Gabon, care nu face parte din Sahel și este condus de doi membri ai aceleiași familii de peste 50 de ani , au existat îndoieli cu privire la validitatea alegerilor recente, a subliniat Borrell.
În schimb, lovitura militară din Niger, un aliat apropiat al UE și o bază cheie pentru eforturile UE de a opri expansiunea regională a grupărilor islamiste militante, pune o problemă mai fundamentală pentru bloc. Președintele ales Mohamed Bazoum a fost destituit de ofițerii militari în iulie.
Nu există un sprijin clar pentru intervenția militară a ECOWAS
Întâlnirile de la Toledo au oferit „ocazie pentru a revizui politica UE în Africa”, a spus Borrell joi. Cele 27 de țări au convenit să stabilească cadrul legal necesar pentru sancționarea celor implicați în lovitura de stat din Niger, similar celor impuse deja de Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS) .
ECOWAS a ridicat, de asemenea, posibilitatea unei intervenții militare în Niger dacă liderii loviturii de stat nu restabilesc ordinea constituțională. La Toledo au fost prezenți reprezentanți ai blocului Africii de Vest și ministrul de externe al Niger, Bakary Yaou Sangare.
Întrebat dacă UE va sprijini o astfel de mișcare, Borrell a spus că UE va trebui să aștepte și să vadă ce propune comunitatea africană compusă din 15 membri.
„Soluții africane la problemele africane”, a subliniat el. „Suntem în modul de ascultare”. Conform lui Borrell, ECOWAS încă face eforturi pentru o soluție diplomatică în prezent.
Cu toate acestea, ministrul italian de externe Antonio Tajani s-a numărat printre cei care au subliniat necesitatea de a se concentra pe diplomație. „Poziția noastră este pentru o soluție diplomatică, nu o acțiune militară împotriva Nigerului”, a spus el.
Multă reflecție, dar niciun răspuns imediat
După ce se pare că și-a pierdut ultimul partener important rămas în Sahel – din 2020, au existat și lovituri de stat în Burkina Faso , Guineea și Mali – UE trebuie acum să se gândească la următorii pași de urmat în regiune.
Blocul ia în calcul o creștere semnificativă a sentimentului anti-francez în țările fost colonizate și extinderea prezenței Grupului Wagner în Mali, Burkina Faso și Republica Centrafricană.
„Rușii nu sunt în spatele putsch-ului din Niger, dar vor folosi situația, instabilitatea, pentru o nouă colonizare”, a spus Tajani. „China va face la fel, dar rușii în acest moment sunt foarte periculoși din cauza lui Wagner”, a adăugat el, referindu-se la gruparea mercenară rusă.
Deci ce poate face UE? Nimeni din Toledo nu a oferit răspunsuri imediate. Ministrul german de externe Annalena Baerbock a vorbit despre importanța ca statele democratice să fie alături de alte democrații atunci când acestea sunt amenințate.
Omologul său irlandez, Michael Martin, a spus că există „mult loc de reflecție” cu privire la ceea ce se întâmplă în Sahel, solicitând o „investiție continuă și susținută în oamenii din Africa, investiții umanitare, în dezvoltare și, cel mai important, investiții în securitate”.
Viitorul francez în Niger atârnă în balanță
O întrebare la care trebuie să se răspundă pe termen scurt este dacă Franța ar trebui să rămână pe teren în Niger. Forțele franceze anti-insurgență, care fac parte din operațiunea regională Barkhane, s-au retras recent din Mali, după ce relațiile s-au înrăutățit cu Bamako.
Deocamdată, Franța își păstrează prezența militară în Niger. Junta de guvernământ a cerut ca trupele franceze, staționate acolo cu permisiunea guvernului destituit, să plece.
A rămâne ar putea fi neînțelept, a declarat Martin Ronceray de la Centrul European pentru Managementul Politicii de Dezvoltare pentru DW la Bruxelles. „Multe voci spun că acum Franța ar trebui să plece complet și să-și reducă pierderile și să se retragă de la toate interesele pe care le are în Africa”, a spus el.
La nivel regional, analistul a menționat că sentimentul anti-francez din zonă este pur și simplu o retorică a juntelor militare, ci nicidecum un sentiment public real.
