Conflictul dintre Turcia și Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) a izbucnit în 1984 și continuă să fie un punct fierbinte în regiune. PKK, o organizație militantă kurdă (catalogată ca organizație teroristă inclusiv de UE), a început o campanie de insurecție împotriva guvernului turc, cerând inițial independența Kurdistanului și ulterior drepturi culturale și politice pentru kurzi.
Turcia, susținută de Statele Unite și Uniunea Europeană în desemnarea PKK drept o organizație teroristă, a lansat numeroase operațiuni militare pentru a combate gruparea, atât pe teritoriul său, cât și în nordul Irakului și în nordul Siriei, unde PKK are baze și aliați. După o perioadă de armistițiu fragil începând cu 2013, violențele s-au intensificat din nou în 2015, după colapsul negocierilor de pace.
Guvernul turc acuză PKK de atacuri teroriste și destabilizare, în timp ce PKK denunță discriminarea și opresiunea etnică. Eforturile diplomatice de a rezolva conflictul au fost până acum nereușite, menținând tensiunile și violențele într-o spirală continuă, care afectează stabilitatea regională și relațiile internaționale.
Pentru a înțelege mai bine fenomenul și pentru a contura un scenariu privind posibila evoluție a relațiilor din regiune, am apelat la cunoștințele unuia dintre cei mai cunoscuți experți în domeniu.
Am discutat cu prof. univ. dr. Cristian Barna, cercetător și fost practician în domeniul securității și apărării, despre relațiile turco-kurde și perspectivele de soluționare a conflictului care durează de mai bine de patru decenii.
Redăm în continuare un scurt interviu acordat de domnul Barna publicației noastre:
B.Petrescu: Considerați că operațiunile derulate de Turcia începând cu 2022 au avut cu adevărat la fel de mult succes pe cât a sugerat Președintele Erdogan în discursul său de pe 13 iulie?
C.Barna: Declarațiile oficiale sunt întotdeauna făcute să escamoteze o parte din adevăr. Însă consider că acțiunile armatei turce în nodul Siriei și Irakului au condus la o slăbire semnificativă a capacității de ripostă și atac a PKK. Precum și a dorinței PKK de a mai ataca teritoriul Turciei.
B.Petrescu: În cât timp credeți că va avea loc retragerea promisă a trupelor turcești din Irak și Siria?
C.Barna: O retragere totală nu va avea loc niciodată, dat fiind proiectul de operaționalizare a unui culoar rutier care să lege Ankara de Bagdad, însa probabil va lua forma unei operațiuni antiteroriste comune Turcia-Irak, mai ales pentru securizarea culoarului rutier menționat.
B.Petrescu: Chiar dacă vor avea loc aceste retrageri, nu este practic garantat că PKK o să își recupereze puterile datorită statutelor autonome ale AANES și KRI?
C.Barna: Nu, pentru ca Turcia încearcă, prin demersurile sale diplomatice pe lângă Irak, Siria și Iran, să transforme PKK într-un actor proxy nefrecventabil pentru toate statele din regiune, ca atare capacitatea sa de a se înarma sau de sprijin logic extern va rămâne la un nivel neglijabil, care nu-i va permite atacuri de amploare, chiar dacă în prezent reușește să atace unele avanposturi ale armatei turce din Irak (care sunt expuse datorită poziționării acestora în adâncimea teritoriilor controlate de PKK).
B.Petrescu: Care sunt șansele ca Turcia să obțină colaborarea Siriei pentru a stabili cordonul de securitate pe teritoriul lor, când principala revendicare a sirienilor în vederea restabilirii relațiilor diplomatice este însăși retragerea militară a turcilor și stoparea acordării de ajutor pentru SNA?
C.Barna: Șansele sunt ridicate, dat fiind faptul că acest lucru va duce la conectarea Siriei la culoarul rutier Ankara-Bagdad, care va permite creșterea schimburilor economice cu statele din regiune, cu condiția ca Iranul să fie de acord cu acest culoar rutier, care va trece și prin zonele controlate de milițiile șiite din Irak, susținute de Iran, regiune folosită de Iran pentru a păstra un canal de legătură cu Hezbollah-ul libanez.
B.Petrescu: Care sunt șansele ca Turcia să obțină ajutor militar din partea guvernului irakian pentru a stabili cordonul de securitate pe teritoriul lor?
C.Barna: Irak-ului îi convine slăbirea influenței guvernului regional autonom kurd din nordul Irakului, ca atare prezența armatei centrale irakiene într-o operațiune antiteroristă comună cu Turcia în nordul Irakului are șanse mari să fie operaționalizată. O condiție este însă ca Turcia să nu mai folosească termenul de „cordon de securitate” care să presupună prezența armatei turce pe teritoriul Irakului în formatul actual, acesta fiind și unul dintre motivele anunțului lui Erdogan privind retragerea trupelor turce din nordul Irakului.
B.Petrescu: Prevedeți că ar exista o soluție realistă pentru rezolvarea conflictului?
C.Barna: Nu, doar un status-quo care să echilibreze ecuația de securitate regională, deci să mulțumească, mai mult sau mai puțin, dar acceptabil, toate părțile, statele cu interese în zonă precum Turcia, Irak, Iran și Siria.
Sursă foto: stirileprotv.ro
