Decizia Iranului de a amâna un atac direct împotriva Israelului este influențată de o combinație de factori temporari care, pe măsură ce se disipează, ar putea crește probabilitatea unui atac iranian. Acești factori includ negocierile în curs de desfășurare privind încetarea focului și eliberarea ostaticilor dintre Israel și Hamas la Cairo, postura puternică de descurajare a SUA și a Israelului, precum și planificarea și coordonarea strategică a Iranului. Niciunul dintre acești factori nu funcționează izolat, mai degrabă ei se intersectează, contribuind colectiv la reținerea actuală pe care o arată Teheranul. Amânarea retalierii pentru uciderea liderului politic al Hamas, Ismail Haniyeh, ar putea fi determinată de oricare dintre aceste considerații. Oficialii iranieni au sugerat că negocierile în curs de desfășurare sunt un motiv principal pentru amânare. Președintele SUA, Joe Biden, a indicat de asemenea că Iranul ar putea amâna sau chiar anula un atac asupra Israelului dacă se ajunge la un acord la Cairo. Acest lucru sugerează că Teheranul se reține specific pentru a nu submina negocierile, care ar putea oferi o soluție diplomatică pe termen lung, sau cel puțin o pauză temporară în ostilități.
SUA și Israelul au comunicat o postură clară de descurajare, Statele Unite avertizând Iranul că orice atac asupra Israelului ar declanșa un răspuns militar semnificativ și din partea sa. Acest lucru a fost subliniat de exercițiile militare recente ale Israelului, inclusiv antrenamente de realimentare aeriană pentru a simula atacuri pe distanțe lungi în teritorii inamice, un mesaj clar al faptului că Forțele Aeriene Israeliene sunt dispuse să zboare până în Iran pentru a efectua misiuni de bombardament. Prezența unităților militare americane în regiune, inclusiv grupul de atac al portavionului USS Abraham Lincoln, a fost descrisă de oficialii de la Pentagon drept un semnal puternic de avertisment, deși impactul real al acestor desfășurări asupra deciziilor Iranului rămâne incert. Dacă calculele Iranului sunt influențate de această postură de descurajare, orice eventuală schimbare sau reducere a prezenței militare americane regionale nu ar face nimic altceva decât să încurajeze Teheranul să acționeze, ceea ce ar forța SUA să mențină în permanență toate unitățile sale aflate deja în Orientul Mijlociu.
Capacitatea Americii de a continua această desfășurare de forțe este realizabilă, dar ar putea implica o schimbare a priorităților sale strategice globale. Strategia Națională de Apărare a SUA identifică China și Rusia ca fiind principalele amenințări la adresa securității sale naționale, în timp ce Iranul este considerat o amenințare persistentă, însă care posedă capabilități mult mai puțin semnificative de atac și deci cu un pericol potențial mai mic. Prioritățile-cheie ale Strategiei formulate în 2022 sunt descurajarea oricăror atacuri sau acte de agresiune asupra SUA și aliaților săi, cu un accent clar pe contracararea Chinei și a Rusiei. Menținerea nivelului actual de prezență militară în Orientul Mijlociu ar putea, prin urmare, să însemne o de-prioritizare de facto a regiunii Indo-Pacific. Începând cu 24 august 2024, niciun grup de atac al vreunui portavion american nu este poziționat în Pacificul de Vest. Grupul portavionului USS Abraham Lincoln a fost de altfel transferat din regiunea Indo-Pacific pentru a merge în ajutorul Israelului, rezultând în staționarea a două portavioane SUA în zona Orientului Mijlociu, evidențiind această posibilă schimbare a priorităților.
Sursa foto: Jerusalem Post
