Autor: Lazăr Antonie, student al Facultății de Științe Politice, Universitatea din București
Rusia vinde tot mai puține sisteme finite Chinei, iar China furnizează componentele fără de care industria rusă de apărare nu mai poate produce. Dar cum anume s-a inversat raportul în șapte decenii și unde se oprește parteneriatul?
Până în 2018, schema era simplă: Rusia vindea, China cumpăra. Astăzi, relația arată invers. Importurile chineze de armament rusesc finit s-au prăbușit, în timp ce Beijingul acoperă peste 90% din tehnologiile dual-use de care Moscova are nevoie, cu exporturi de peste 10,3 miliarde de dolari între 2022 și 2026. Între timp, birouri de proiectare și institute rusești lucrează cu parteneri chinezi la submarine, sisteme de comandă, drone și aerodinamică de mare viteză.
Această analiză urmărește cum s-a ajuns aici, ce a schimbat războiul din Ucraina și de ce parteneriatul, oricât de adânc ar fi, are limite clare.
De la profesor la furnizor, apoi la concurent
În anii 1950, Uniunea Sovietică a pus bazele industriei militare chineze: a livrat documentație tehnică și utilaje grele și a ajutat direct la fabricarea primelor platforme de armament produse în China. Relația s-a rupt după divorțul sino-sovietic și a rămas înghețată ani buni. Dispariția URSS în 1991 a schimbat calculul pentru ambele părți. Industria militară rusă avea nevoie disperată de bani, iar Beijingul voia să-și modernizeze repede Armata Populară de Eliberare (PLA).
Anii 1990 și începutul anilor 2000 au fost epoca de aur a vânzărilor rusești. Rusia a furnizat peste 77% din importurile chineze de arme, o valoare cumulată estimată la peste 38,5 miliarde de dolari. Pe liste s-au aflat peste 270 de avioane de vânătoare Su-27 și Su-30, submarine diesel-electrice din clasa Kilo, nave de suprafață și sisteme antiaeriene S-300.
Beijingul nu s-a oprit însă la produsul finit. A cerut sistematic licențe de producție, transferuri de proprietate intelectuală și a făcut reverse engineering. Exemplele sunt bine cunoscute: Shenyang J-11 derivă direct din Su-27SK, avionul cu bază de portavion J-15 pornește de la prototipul ucrainean T10K-3, dezvolat mai apoi în Su-33, iar sistemele antiaeriene S-300 au fost localizate sub denumirea HQ-9. Conglomeratul de stat Rostec a acuzat public China că a clonat ilegal peste 500 de sisteme rusești în 17 ani, de la motoare de avioane la sisteme antirachetă.
Anul 2014 a fost un punct de cotitură. Anexarea Crimeii și sancțiunile occidentale care au urmat au determinat Moscova să-și revizuiască reținerile de a-și vinde tehnologia de vârf. Contractele pentru Su-35 și S-400 au fost aprobate, dar cumpărăturile chineze de armament finit au scăzut puternic după 2018. În 2021–2025, importurile chineze de sisteme rusești finite au fost cu peste 72% mai mici decât în 2016–2020. Motivul: China a început să-și introducă în înzestrare propriile platforme, precum avioanele de generația a cincea J-20 și J-35, racheta antiaeriană HQ-9B și avionul de transport Y-20.
După 2022: parteneriatul „fără limite” devine arhitectură industrială
Declarația comună din februarie 2022 despre parteneriatul „fără limite” a marcat trecerea la o altă formă de cooperare. Războiul de amploare din Ucraina și sancțiunile fără precedent împotriva Moscovei au făcut din China un partener economic și tehnologic de care Rusia nu se mai poate lipsi.
Colaborarea nu se reduce la achiziții comerciale. Ea funcționează pe trei niveluri: pe termen scurt, aprovizionarea cu produse dual-use și mutarea producției în China; pe termen mediu, proiecte comune de cercetare-dezvoltare între entități de stat; pe termen lung, rețele academice și tehnologii emergente.
1. Componente și fabrici: Rusia cumpără, apoi își mută producția în China
Rusia nu poate produce pe plan intern majoritatea componentelor critice pentru rachete ghidate, drone și echipamente de precizie. Golul îl acoperă Beijingul, care asigură peste 90% din tehnologiile dual-use incluse în Lista comună de produse cu prioritate ridicată (CHPL) importate de Rusia. Între 2022 și 2026, exporturile chineze de produse CHPL spre Rusia au depășit 10,3 miliarde de dolari: microprocesoare, senzori radar, echipamente electronice și compuși chimici precum nitroceluloza, necesară pentru producția de muniție.
Pentru a ocoli controalele la export, unele companii rusești de apărare își mută direct în China liniile de producție sau etapele de asamblare. Exemplele documentate sunt concrete:
- PJSC Element, un holding rus de microelectronică sancționat de Trezoreria SUA, a înființat în 2025 patru filiale în China. A cumpărat proprietate intelectuală de peste 100 de milioane de ruble de la Shijiazhuang Tonhe Electronics, plus echipamente pentru fabricarea de cipuri.
- Stankomașstroi, producător de utilaje CNC, plănuiește să mute producția de strunguri și mașini de prelucrat metale de înaltă precizie într-un parc industrial din provincia Shaanxi a Chinei.
- Microbor și Virial, producători de scule așchietoare subvenționați de stat pentru „substituirea importurilor”, depind în proporție de peste 80% de pulberi de carbură și de nitrură de bor aduse din China, cu care aprovizionează fabricile de tancuri Uralvagonzavod.
- TSK Vektor, contractor privat, importă din China sisteme complete anti-dronă și dezvoltă, împreună cu consorții chinezești, sisteme testate direct pe frontul din Ucraina.
2. Cercetare comună la nivel de stat
La nivelul întreprinderilor și institutelor de stat din industria de apărare, împărțirea rolurilor e clară. Moscova aduce expertiză de nișă adunată în decenii de cercetare sovietică și rusă, iar Beijingul aduce finanțare masivă și capacitate industrială de scalare. Proiectele cunoscute sunt:
- Submarine și acustică (Rubin–CSOI). Biroul Central de Proiectare Rubin din Sankt Petersburg a derulat contracte de peste 80 de milioane de dolari cu corporația chineză CSOI, pentru proiectarea de submarine non-nucleare, reducerea amprentei acustice și atenuarea cavitației.
- Comandă și control pentru trupele de desant aerian (NIISSU–CETC). Proiectul „Sabia” (Меч) integrează sistemul automatizat rusesc de comandă și control în vehiculele blindate chinezești CSK-131A Dongfeng și permite folosirea combinată cu sistemul de navigație chinezesc BeiDou.
- Teste aerospațiale (TsAGI și VIAM). Institutul TsAGI din Jukovski a testat în tunelul aerodinamic machete chinezești de tip „flying wing” pentru Norinco și AVIC. Institutul VIAM a derulat, împreună cu institutul chinez STERI, teste de rezistență la climă tropicală pe insula Hainan.
- Drone trimise din sisteme MLRS cu lansare multiplă (SPLAV–NORINCO). Producătorul rus de rachete SPLAV a transmis concernului chinez NORINCO documentația rachetei KR-30RRS (din familia Smerch), care transportă drone T-90 (9M61). Potrivit raportului C4ADS, aceasta a grăbit dezvoltarea sistemelor chinezești fără pilor Feilong 60A și Sky Eye, care sunt la fel lansabile din artilerie.
Rezultatul este o combinație pe care niciuna dintre părți nu o poate obține singură: expertiza rusă de proiectare și capacitatea chineză de producție în serie.
3. Universități și cercetători: nivelul cel mai puțin vizibil
Pe termen lung, cooperarea se sprijină pe parteneriate între universitățile rusești de apărare și instituții chineze din grupul „Cei Șapte Fii ai Apărării Naționale” (Seven Sons of National Defence). Numărul articolelor academice comune despre drone și algoritmi autonomi a crescut de la o medie de 3 pe an înainte de 2021, la peste 17 pe an după 2022.
Printre autori se numără Evgeni Neretin (Institutul de Aviație din Moscova, MAI) și Ning Tang (Universitatea Bauman / ITMO), care publică alături de specialiști de la NWPU, Beihang și institute ale Norinco, pe teme precum algoritmii de decizie autonomă (ADM) și filtrele Kalman pentru navigație fără GPS.
Cine are nevoie de cine: asimetrie și neîncredere
Parteneriatul a depășit stadiul unei alianțe de conjunctură. Este un ecosistem industrial și de inovare care îi dă Rusiei rezistență la sancțiuni. Are însă trei limite, iar ele spun mai mult despre direcția relației decât orice declarație comună:
Asimetria se adâncește. Rusia este partenerul mai mic și depinde critic de scara industrială, de finanțarea și de lanțurile de aprovizionare ale Chinei. Moscova oferă know-how istoric și date de luptă reale, iar Beijingul le folosește ca să-și consolideze avantajul tehnologic.
Neîncrederea rămâne. Istoricul de clonări neautorizate întreține suspiciunea la Moscova, iar FSB a intensificat anchetele privind transmiterea de secrete de stat către China. Cazurile cercetătorilor care activează în domeniul hipersonic sunt cele mai vizibile:
Dmitri Kolker, șeful laboratorului de optică cuantică din Novosibirsk a murit în custodie în iulie 2022, la câteva zile după arestare, fără să fi fost judecat. Alexander Șipliuk, directorul Institutului de Mecanică Teoretică și Aplicată Hristianovici (ITPM), a primit 15 ani de închisoare în septembrie 2024. Anatoli Maslov, tot de la același Institut, a fost condamnat la 14 ani de închisoare în mai 2024. Valeri Zvegintsev și Vladislav Galkin, care scriseseră lucrări îmreună cu Șipliuk, au fost condamnați fiecare la câte 12 ani și jumate în mai 2026 (Reuters). Dosarele aresturilor sunt secrete, iar Șipliuk a susținut că informațiile pe care le diseminase erau publice.
Cazurile nu dovedesc un transfer de tehnologie, dar arată clar climatul de suspiciune în care lucrează cercetătorii ruși cu parteneri chinezi. Beijingul face calcule pragmatice. China evită să livreze direct arme finite și își ține pe teritoriu cele mai avansate microprocesoare autohtone, cum sunt cipurile Loongson de nivel înalt. Motivul este teama de sancțiuni secundare masive din partea SUA și a UE, care i-ar putea afecta accesul la piețele globale. Cooperarea merge deci cât de adânc se poate acolo unde riscul este mic și rămâne prudentă acolo unde miza este mare.
Trei scenarii pentru următorii ani
Din aceste tendințe s-ar putea contura trei direcții posibile. Acest raport nu estimează cât de probabil este fiecare scenariu.
Sursa foto: South China Morning Post
Grafice realizate de Lazăr Antonie
