Domnul Valeriu Pașa este președintele asociației WatchDog, formată în Republica Moldova și care își desfășoară activitatea de mai bine de 8 ani. ONG-ul domnului Pașa se ocupă specific de contracararea influențelor ruse și construirea rezilienței societății moldovenești în fața interferențelor străine. Acesta este al treilea interviu realizat de echipa GeoDef in Republica Moldova, consultând experți locali care pun în lumină situația reală de peste Prut.
Bogdan Petrescu: Bună ziua și vă mulțumim pentru timpul acordat către explicarea fenomenelor dezinformării și propagandei desfășurate în Republica Moldova. Am avea 7 întrebări pregătite pentru dumneavoastră:
- Care sunt principalele surse externe și interne de dezinformare care vizează în prezent Republica Moldova?
Valeriu Pașa: Singura sursă importantă este Federația Rusă, care deține multiple canale de influențare a spațiului informațional direct controlate de către ei. Există și surse indirecte, care se prezintă ca fiind locale, aparținând de Republica Moldova, dar sunt defapt finanțate și coordonate în sensul mesajelor transmise, politicii editoriale, direct din Rusia. Avem și un grup restrâns de surse interne care vizează mai degrabă promovarea unor interese de grup, cum ar fi de domeniul justiției.
Acestea la fel au o activitate destul de intensă: de a face provocări informaționale, de a dezinforma, de a manipula pe chestiuni relativ mai tehnice. Ce este important să înțelegem este că aceste grupări interne de interese sau contopit destul de mult cu cele rusești. Cineva care va denigra în mod special anumiți actori din justiție, neapărat va promova și agenda de propagandă strategică a Federației Ruse. Am observat de altfel o creștere intensă a acestor cazuri în ultimii patru ani.
Bogdan Petrescu: La această categorie se încadrează și mișcarea separatistă găgăuză?
Valeriu Pașa: Nu a există nicio mișcare separatistă găgăuză. Chiar și acum, după trei ani de tentative intense din partea Federației Ruse de a stimula în cadrul autonomiei găgăuze discursul de separare față de Republica Moldova, nu au fost cine știe ce rezultate. Elita politică locală din Găgăuzia ia banii rusești și îi utilizează cât să poată raporta câteva progrese, dar nu destule cât să-și creeze bătăi de cap prea mari. Sunt și ei pragmatici într-un fel. Creează câteva probleme pentru autoritățile constituționale, dar nu trebuie să exagerăm.
- Cum se diferențiază și cum se aseamănă propaganda rusească în Republica Moldova față de cea din statele sale vecine, România și Ucraina?
Valeriu Pașa: Temele mari de propagandă antioccident sunt aceleași. Există doar nuanțe de poziționare. Lucruri care pot fi spuse în România și Republica Moldova nu sunt acceptate de la fel de multă lume în Ucraina. Totul este în dinamică dealtfel. Susținerea unor puncte de vedere în România putea fi sinucidere politică acum un an, însă acum nu mai este. Aici vedem anumite victorii de moment ale propagandei ruse, care a încercat să legitimizeze anumite subiecte ce erau anterior tabu. În Republica Moldova se simt și mai liberi, din moment ce beneficiază de un suport constant și aproape natural al puțin sub 40% din populație pe unele teme, în special cele antioccidentale și pro-ruse. Au fost parazitate anumite subiecte istorice, reușind să se mențină opinii dominante, dar denaturate despre al doilea război mondial și despre Uniunea Sovietică.
- Ce rol joacă social media în răspândirea narativelor false în Moldova și cât de eficient estimați că este cadrul legislativ moldovenesc în combaterea acestora?
Valeriu Pașa: Social Media este cel mai important canal de diseminare al acestor informații false. Desigur, nu joacă un rol în sine, dar facilitează acest fenomen. Vorbim despre Tiktok, YouTube, Facebook, Instagram, evident Telegram, care sunt principalele surse de manipulare pentru marea parte a populației. Ele sunt cruciale. Aceste mesaje apar și în presa tradițională, inclusiv cea pro-europeană. Acest fapt se explică prin faptul că suntem un stat democratic, iar dacă un lider de opinie sau un politician face o declarație, aceasta trebuie expusă indiferent de mesaj, pentru că este de importanță publică. Oricum, cele mai iscusite campanii se fac prin intermediul rețelelor sociale.
Pentru a doua parte a întrebării, Republica Moldova nu are deloc un cadru legislativ pe astfel de subiecte. Există legislație pentru prevenirea extremismului, a discursului de ură, însă presupune proceduri judiciare, sau administrative, care durează foarte mult. Într-un război informațional sunt deci inutile, pentru că lucrurile se întâmplă rapid și există mereu căi de ocolire. Drept exemplu, un personaj care expune discurs de ură constant dar locuiește peste hotare, este practic intangibil autorităților moldovenești. Republica Moldova nu are însă doar problema inexistenței legislației, ci și a aplicării porțiunilor deja existente.
Statul de drept nu prea funcționează atunci când bântuie o impunitate deplină pe tot ceea ce înseamnă acceptarea de finanțare ilegală de la actori externi, statali și nestatali. Tot felul de influenceri, formatori de opinie și partide politice sunt finanțate la negru din Federația Rusă. Aici nu este nici măcar zona reglementării rețelelor sociale sau a mass media, ci a evaziunii fiscale și a finanțării ilegale. La o evaluare mai complexă s-ar aplica probabil și aspecte care țin de trădare de patrie și spionaj. Despre aceste lucruri vorbim.
Nu suntem însă singurii care nu au imunitate față de astfel de fenomene. Este destul să ne uităm la ce s-a întâmplat în două rânduri de alegeri în România, unde au existat aceste cazuri de finanțare absolut dubioasă, care cresc din insuficiența aplicării legii, dar și din niște practici toxice care s-au perindat. Aici includem finanțarea netransparentă a partidelor, a campaniilor electorale și a mass mediei. În momentul în care există aceste goluri în aplicarea legislației, un actor statal poate veni și să se implice foarte ușor. În Republica Moldova, Federația Rusă acționează în strânsă colaborare cu actori locali precum oligarhii fugari, exemplul cel mai pregnant fiind cel al lui Ilan Șor. Acești actori cunosc foarte bine specificul local, au multe contacte, fiind asistați și consultați de oameni care știu sistemele juridice, penale și politice. Astfel le vine foarte ușor să utilizeze în interesul lor aceste goluri.
Dacă revenim la legislație, se discută implementarea a ceva pe modelul Digital Service Act (DSA) în Moldova, dar eu consider că este insuficient, la fel cum și la nivelul Uniunii Europene, DSA este o legislație destul de slabă, permisivă, cu mecanisme care sunt relativ lente. În UE cel puțin, există putere de aplicare a legii prin capacitatea instituțională a Comisiei Europene și vedem că încet încet, încep să apară unele rezultate. Republica Moldova nefiind membră a Uniunii Europene nu poate să beneficieze pe deplin de aceleași mecanisme. Era o discuție să formulăm și noi o legislație națională inspirată din modelul Digital Service Act, dar mai precisă, care ar impune companiilor care dețin marile rețele sociale să se automodereze mai vehement.
De altfel, asta face și DSA, nu impune vreun lucru, ci veghează și obligă aceste companii să aplice propriile lor reguli. Acest lucru trebuie făcut constant, nu cu o lună, sau trei săptămâni înainte de alegeri. Ei nu o fac pentru că nu vor să creeze precedente prin angajarea unor oameni care să faciliteze mai rapid procesul de verificare al chestiilor cu adevărat periculoase. Nu ar falimenta Facebook dacă ar angaja 600 de oameni, câte 3 pentru fiecare țară. Vorbim despre o lipsă de responsabilitate, lor ar trebui să le fie impus acest lucru. Sunt extrem de multe ONG-uri, instituții media și organizații de fact checking, care practic le fac munca lor. Noi, la WatchDog.md, le trimitem o sumedenie de rapoarte cu încălcări care au fost depistate, informații publice dealtfel și pur și simplu ne ignoră. Trebuie făcute anumite stimulente, probabil financiare în sens negativ. Câteva amende de jumătate de milion de euro sigur îi va convinge să angajeze câte trei amărășteni care să depisteze postări neconforme.
- Există, sau vor exista campanii de alfabetizare media în rândul populației? Cât de eficiente sunt acestea în creșterea rezilienței față de fenomenul fake news?
Valeriu Pașa: Există, dar este greu să estimăm impactul. Trebuie să înțelegem, Republica Moldova nu este neapărat o țară extrem de vulnerabilă la manipulări informaționale, mai ales dacă e să luăm în calcul și intensitatea acestor operațiuni aflate deja în desfășurare. Se știe faptul că s-a votat în procent de 49% împotriva aderării la Uniunea Europeană, dar se uită faptul că Federația Rusă a băgat 150 de milioane de euro într-o campanie de interferență în referendum. Privit în perspectivă, este vorba despre 1,2% din Produsul Intern Brut moldovenesc. Dacă ar fi introduse astfel de cantități monetare colosale în alte țări, probabil că impactul ar fi mult mai mare decât în Republica Moldova. Drept exemplu, 1,2% din PIB-ul României ar fi vreo 4,5 miliarde de euro, imaginați-vă un actor statal care s-ar amesteca în alegerile românești cu această sumă. Deocamdată s-au demonstrat 30-40 de milioane și am văzut ce s-a întâmplat.
Bogdan Petrescu: Oricum, dacă s-ar face interferențe cu 4,5 miliarde de euro, acest lucru ar fi depistat rapid și probabil că s-ar efectua arestări imediat.
Valeriu Pașa: Exact, pentru că România mai are reminiscențe ale unui stat de drept. Imaginați-vă în schimb că atunci când este vorba despre investigarea unor astfel de nereguli, vine domnul sau doamna procuror, care strânge din umeri spunând că nu poate. Judecătorii refuză să se implice pentru că spun că este un caz politic, poate stabilesc ședința de deliberare peste un an. Asta s-a întâmplat în Republica Moldova. Imaginați-vă în astfel de circumstanțe cum ar fi fost rezultatele alegerilor în România. Păstrând proporțiile, Republica Moldova a fost pe muchie de cuțit, dar încă a rezistat, deși sunt sceptic asupra dății viitoare.
Bogdan Petrescu: Atunci se poate vorbi despre un fel de reziliență societală moldovenească, care s-a dezvoltat natural de-a lungul anilor?
Valeriu Pașa: Probabil, dar au fost și eforturi de contracarare din partea mass media, a societății civile, până și a instituțiilor statului. E loc de mai bine și acolo, nu zic că au fost reacții perfecte. Nici noi în societatea civilă n-am făcut totul bine, pentru că am fi putut să avem niște campanii de informare mai țintite și mai eficiente. Însă eu personal nu sunt mulțumit de felul în care guvernul Republicii Moldova luptă contra acestei vulnerabilități. Având în vedere amplitudinea problemei și cât de mult ea afectează efectiv rezultatele alegerilor, m-aș fi așteptat la acțiuni mai hotărâte, intense și strategice, în loc de multe bla bla-uri, așa cum se practică de obicei la noi.
Așadar, doar cu media literacy nu poți să duci lupta. Să luăm exemple de la alții nu prea este fezabil, pentru că nimeni nu s-a mai lovit de o așa mare intensitate. Există bune practici pentru construirea rezilienței societale pe termen lung în Finlanda, Țările Baltice, un pic mai puțin în Suedia. Însă ei au și altă bază de pornire. În Țările Baltice, chiar și la începutul anilor ‘90, nu era vorba despre aproape jumătate din populație care se uita spre est, iar noi din păcate încă acolo suntem. Estonia este în top 5 țări la capitolul libertății presei, dar cu toate acestea, presa lor are o poziție foarte clar determinată față de Rusia, de ce e bine și ce este rău. Pe plan intern luptă întrei ei, nu au scrupule, ceea ce este foarte bine. Dar interesul național este mereu apărat.
- Cum colaborează organizațiile din Moldova cu partenerii europeni, inclusiv NATO, în domeniul combaterii propagandei?
Valeriu Pașa: Ca să fiu sincer, NATO nu există în subiectul acesta decât la nivel declarativ. Ar fi putut face mult mai mult, are și anumite capacități, dar NATO ca organizație nu face uz de instituțiile pe care deja le deține, inclusiv centrul de excelență StratCom, care are o expertiză foarte bună. Îi ascultă cineva, îi integrează în politici? Nu prea. NATO trebuie să devină conștientă că se află în război nonconvențional cu Federația Rusă și de acolo să înceapă să acționeze. Deocamdată ei vorbesc de amenințări hibride ca acțiuni care vin în ajutorul unui război convențional. Ori aceasta este o gândire absolut greșită. Agresiunea hibridă nu urmărește neapărat pregătirea războiului, ci poate să atingă obiective în sine, satisfăcând pe timp de pace ce ar putea fi obținut și cu lupta. Dacă poți prin metode hibride să schimbi guvernarea unui stat, subordonându-l ție, pentru ce ai mai cheltui muniție printr-o invazie? Această gândire lipsește în majoritatea statelor NATO. Dacă ar fi să descompunem acțiunile hibride, războiul informațional este cel mai important. Atunci când cineva copleșește sistemul IT al statului, nu se ajunge la o schimbare de guvern, dar dacă populația este manipulată și sunt aduse proxy-urile proprii în fruntea țării, această schimbare se face.
La nivelul Uniunii Europene crește înțelegerea. Problema survine din faptul că UE are un mandat limitat de acțiune în această privință. Autolimitat din punctul meu de vedere, pentru că este vorba despre setarea priorităților. Vă voi da un exemplu: Republica Moldova este un spațiu de confruntare între Federația Rusă și Uniunea Europeană. N-am decis noi, n-a decis UE, a vrut Rusia să se bage aici. Anul acesta, Europa va investi în jur de 600 de milioane de euro. Bani mari, care vor ajunge la subvenționarea directă a facturilor la electricitate, proiecte de infrastructură, suport bugetar pentru asistență socială. Comparând cu suma de anul trecut, care pare să fi crescut, estimăm că Rusia va băga vreo 200 de milioane de euro. S-ar părea că Uniunea Europeană stă mai bine, nu? Problema este că Rusia folosește toți banii săi în amestecuri electorale. Din cele 600 de milioane, UE va cheltui în cel mai bun caz 6-7 milioane pe programe concrete de contracarare a acestor influențe rusești. Mai mult ca atât, Rusia folosește orice metodă, pentru că nu este limitată de lege. Uniunea Europeană poate acționa strict în interiorul legii și a normei democratice. Deci luptăm cu o mână legată după spate și a doua legată pe jumate.
Problema nu se rezolvă prin investiții directe de care află lumea, pe lângă faptul că nici măcar acestea nu sunt comunicate cum trebuie. Nu acordarea de bani sau construirea de drumuri influențează oamenii. Rusia acționează manipulând și amplificând frici, este vorba despre un război psihologic, iar răspunsul nu poate fi construirea unui veceu la o școală. Se vorbește atât de mult despre dezinformare și se face atât de puțin. Se tot fac inspecții din partea Parlamentului European, care trimite deputați să evalueze capacitatea Republicii Moldova de a răspunde la propagandă și dezinformare. Ne-am întâlnit și noi cu ei, sunt oameni foarte bine intenționați, dar nu au niciun habar de războiul informațional, pentru că nici în țările lor nu se ocupă nimeni serios de asta. Vorbesc în termeni depășiți, cu multe slogane politice, au o bază de pregătire teoretică, dar subțire și vin dintr-o instituție care nu decide nimic, decât poate să valideze niște decizii ale Comisiei Europene. Aceste lucruri sunt însă prezentate în mass media moldovenească ca o venire pentru a ne salva în războiul informațional, creându-se niște așteptări absolut exagerate. Fondurile europene care se acordă Republicii Moldova sunt comunicate de 7-8 ori până la venirea lor, ca mai apoi să se dovedească că o parte din ele nici n-au mai ajuns.
Toate acestea sunt un cadou perfect pentru propaganda rusă, care promovează narativa că se dau foarte mulți bani, dar nu ajunge nimic la oameni pentru că se fură tot, dar cresc și datoriile. Fiecare politician și birocrat european simte nevoia ca la toate etapele să anunțe aceeași bani, iar omul de rând, care oricum nu înțelege toate detaliile tehnice care însoțesc birocrația UE, are impresia că nu simte nimic. Comunicarea pe fonduri este deci foarte opacă. La nivel strategic, omul de rând este manipulat să creadă că Uniunea Europeană are interese ascunse: se vor lua pământurile, vom deveni colonie, vom fi băgați în război contra Rusiei așa cum s-a întâmplat cu Ucraina, invazia LGBT-ului etc. Pentru fiecare public-țintă se poate găsi ceva. Ori UE nu a contracarat vreodată aceste narative, nu și-a spus interesul real, de ce vrea să ajute Moldova și să o aducă în Uniunea Europeană. Răspunsurile venite sunt mereu rigide, birocrate, nu sunt făcute accesibile pentru omul de rând, care nu crede în valori, ci în cinicism și pragmatism. Vorbim deci nu doar de cum se face comunicarea, ci și despre ce se spune la nivel strategic. Noi la WatchDog comunicăm intens cu diverse instituții europene, cu delegația UE de aici, le prezentăm aceste vulnerabilități. Parcă sunt și înțelese într-o oarecare măsură, dar răspunsurile sunt lente, totul se schimbă încet. Dacă nu se văd rezultate concrete, de obicei se face o investigație birocrată, care concluzionează că totul este defapt în regulă iar reforma este restructurată pentru a nu se face nimic nou.
- Cum pot fi protejate comunitățile vorbitoare de limba rusă din Republica Moldova de manipularea informațională, fără a fi însă excluse din dezbaterea publică?
Valeriu Pașa: Problema mare este că sunt mult mai vulnerabili tocmai pentru că sunt excluși. Acest lucru a fost stimulat și de deciziile pe audiovizual, reducerea volumului de conținut în limba rusă, introducerea cotelor obligatorii de conținut în limba română, fără a fi acordată asistență sincronizată din partea unor inițiative care să stimuleze învățarea limbii române. Închidere canalelor care transmiteau conținut din Rusia a ajutat pe termen scurt la evitarea diseminării propagandei, însă i-a exclus complet pe o parte din vorbitorii de rusă din spațiul nostru informațional. Sunt mulți care își primesc știrile doar de pe canale intoxicate. 15% din populație înțelege foarte prost limba română, iar până este rezolvată problema, trebuie să le fie dat ceva în loc, pentru că altfel ajung să fie împinși spre bulele dominate de propaganda rusă.
Există și componenta politică. Acești oameni au fost îndoctrinați de-a lungul anilor de narațiunile sovietice și mai apoi de cele rusești. Partidele politice ar trebui să fie mai prezente în viețile lor, noi având și un exemplu foarte bun din România, unde minoritățile sunt reprezentate pe cote speciale în Parlament. Altfel, acești oameni sunt practic ținuți captivi interese pro-ruse. De exemplu, găgăuzii ar trebui să aibă drept de reprezentare. Își aleg 3 deputați, care ajung în Parlament și este terminată toată treaba. Lupta politică se mută complet la nivel local, iar ei nu mai trebuie să se cupleze cu vreun partid de la centru. Chiar dacă se angrenează în jocurile rusești, vor ajunge exact ca ungurii din România, mereu la guvernare, în loc să fie mereu în opoziție. Clar vor fi cei mai tranzacționali politicieni, dar mai bine așa decât împotrivă. Trebuie să fim creativi, dar aceste măsuri necesită niște strategii solide, nu doar reacții de pompieri atunci când se întâmplă ceva.
- În opinia dumneavoastră, care a fost inițiativa cu cel mai mare impact asupra societății moldovenești, pe care a derulat-o comunitatea WatchDog?
Valeriu Pașa: Cea mai de impact a fost în primăvara anului 2019, când în urma alegerilor parlamentare, împreună cu alți colegi din societatea civilă, am venit cu acea propunere de creare a unei majorități parlamentare foarte neortodoxă între partidele pro-europene și pro-ruse, ca să scăpăm țara de cădere completă într-un regim autoritar condus de oligarhul Vlad Plahotniuc. Asta am promovat și asta s-a întâmplat, iar timpul a demonstrat că a fost o mișcare necesară și cu un impact bun inestimabil.
