Războiul din Iran este subiectul momentului, nu în ultimul rând datorită impactului economic pe care l-a avut închiderea strâmtorii Hormuz asupra economiei României. Este clar, deși noi nu suntem afectați direct de luptele care au loc acum în Orientul Mijlociu, scumpirea petrolului are ramificații extinse, de la prețul mai mare când punem benzina la pompă, la ridicarea prețurilor din supermarketuri datorată costurilor mai mari de transport. În toată această atmosferă nesigură, intervin și noi narațiuni false rusești, pentru că adevărul este că deși posturile de televiziune difuzează în prezent mai ales știri despre Iran, războiul din Ucraina tot se întâmplă pe partea cealaltă a graniței noastre de est.
Nu este deci de mirare că temele folosite de Rusia se încadrează tot în aceast cadru narativ, rezumâdnu-se la ideea că Ucraina ar șantaja energetic Europa. Lăsând la o parte faptul că ucrainenii importă de 40 de ori mai multă energie decât exportă, aici intervine și hipocrizia Moscovei. Toată iarna, Rusia a desfășurat o campanie de teroare energetică împotriva Ucrainei și mai ales împotriva populației sale civile. Astfel, din cauza bombardamentelor, Ucraina a pierdut o treime din capacitatea sa energetică, respectiv 11,5 GW (gigawați). Înainte de război, consumul pe timp de iarnă al Ucrainei era de 30 GW, iar în celelalte anotimpuri, 20-25 GW. Din această idee mai mare a șantajului energetic, se conturează două narațiuni legate de conducte petroliere și de gaze specifice:
1. Ucraina șantajează Ungaria și Slovacia prin nerepararea conductei petroliere Druzhba
Pe lângă faptul că Viktor Orbán și Robert Fico au subminat solidaritatea europeană timp de patru ani, continuând să cumpere petrol de la Federația Rusă prin conducta Druzhba, realitatea este că Moscova lovește constant sistemul de conducte de transport a petrolului din Ucraina. În timpul războiului, infrastructura petrolieră a Ucrainei a fost atacată de peste 400 de ori, iar pe 27 ianuarie 2026, un bombardament rusesc a provocat daune conductei Druzhba în regiunea Liov, necesitând oprirea fluxului de petrolul. Avariile grave la echipamentele tehnologice și auxiliare au îngreunat intervenția companiilor ucrainene, care sunt oricum forțate de circumstanțe să se axeze pe alte proiecte strategice.
Datorită anterior menționatelor atacuri rusești, dar și a crizei de personal, tehnicienilor ucraineni le este dificil să asigure funcționarea neîntreruptă și stabilă a sistemului energetic pentru proprii cetățeni, darămite o conductă care mai este folosită doar de Ungaria și Slovacia și ar putea la fel de ușor să fie lovită din nou de Moscova. Orbán a legat oprirea petrolului de alegerile parlamentare maghiare care vor avea loc în aprilie, dorind să semnaleze o încercare de subminare ucraineană. Adevărul este că partidul său, Fidesz, este pe locul doi în sondaje din 2025, motiv pentru care încă dinaintea opririi petrolului rusesc în ianuarie 2026, opoziția era preconizată să preia puterea în Ungaria, după aproape 20 de ani cu Orbán drept premier.
2. Kievul încearcă să blocheze livrările de gaze către Europa prin conductele TurkStream și Blue Stream
Cele două conducte sunt similare datorită traseului: Ele pleacă din sudul Rusiei, trec pe sub Marea Negră, ajung în Turcia și se conectează mai apoi la sistemul european prin Bulgaria și România. Acuzațiile rusești de sabotaj sunt nefondate, din moment ce Ucraina nu a făcut vreodată un atac submarin asupra conductelor din Marea Neagră, nedorind nici să-și periciliteze relația cu partenerii săi.
În sudul Rusiei, sunt folosite aceleași rute și centre de transfer atât pentru conductele de petrol, cât și cele de gaze. Motivul acestor convergențe se rezumă la faptul că Moscova are doar două terminale de export în sud, porturile Novorossisk și Tuapse. Simultan, aceeași infrastructură energetică este și cea care aprovizionează mașinăria de război rusească pe fronturile din regiunile ucrainene Donetsk, Lugansk și Zaporojia, făcând-o o țintă legitimă pentru Kiev.
Sursa foto: Investigate Europe
