Domnul Radu Hossu a fost organizatorul protestelor de la Colectiv și OUG13 din Brașov, fondatorul Brașovul Civic, fost Președinte Asociația Pro Democrația Brașov, consultant politic, autorul Rezumatelor de Noapte, care oferă informații detaliate despre situația din Ucraina, dar și alte evenimente care sunt legate de vecinul nostru estic. A devenit inclusiv corespondent de război în Ucraina, organizând și numeroase convoaie de ajutor. Domnul Hossu a fost decorat în anul 2023 de președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, cu Ordinul de merit gradul III pentru contribuția lui la consolidarea cooperării dintre Ucraina și România, dar și susținerea integrității și suveranității Ucrainei.
- Cum ar arăta o operațiune ipotetică de livrare a ajutorului la o unitate militară specifică/un grup de civili din apropierea frontului?
Radu Hossu: Păi aș putea să povestesc cum arăta un astfel de ajutor în 2022, 2023 sau 2024. Începând cu septembrie 2022, eu am coordonat livrarea ajutoarelor pe care le-am cumpărat din donațiile românilor pentru Ucraina. În august 2022 am început o campanie pe Facebook de strângere de fonduri pentru ajutorarea civililor și militarilor ucraineni. În septembrie, cu ajutorul Fundației Fan Courier am livrat primele camioane de ajutoare peste graniță, prin vama Sighetul Marmației-Solotvino. Mulțumesc șoferilor Fan Courier și voluntarilor din fundație care m-au ajutat în efectuarea acestui prim transport, pentru că eu nu aveam niciun fel de experiență în domeniu.
Din Solotvino, am încărcat ajutoarele în camioane care au mers spre Donbas și alături de ele și eu. Când am ajuns eu în Ucraina, pe frontul de est, se desfășura contra-ofensiva Harkiv, iar asta însemna că foarte multe localități erau eliberate de ucraineni în fiecare zi. Dacă știam din timp, probabil că era nevoie de zeci de camioane cu alimente și produse de igienă, însă și cele pe care le-am livrat eu din partea românilor au fost binevenite pentru civilii care tocmai erau eliberați. În zona Lyman, Izium, în sud și Veliky Burluk în nord, sute de familii au primit pachete cu alimente greu perisabile și produse de igienă. În Izium, o familie care ne-a primit în casa lor – pe mine, un alt corespondent de război, Mircea Barbu și un soldat ucrainean și cu care am stat mai multe ore la povești, mi-au povestit cum bărbatul din familie a fost prizonier al rușilor în timpul ocupației pentru că a refuzat să lucreze pentru ei, el fiind inginer în industria aeronautică și având în garaj un mic avion bimotor, dacă-mi aduc aminte bine, construit chiar de el.
Tot în 2022, am ajuns și pe front, alături de militarii ucraineni, cu care am stat aproape 3 luni în zona frontului în acel an. Pentru a ajunge pe front trebuie în primul rând să fi acreditat de Ministerul Apărării din Ucraina, așa cum am fost eu, acreditat corespondent de război, sau să fii combatant, sau să fii recunoscut ca reprezentant al unei organizații de caritate care are o reputație în rândul militarilor, altfel nu există nicio șansă să ajungi pe linia frontului. Motivul? Secretul operațional și frica ucrainenilor să permită civili străini să ajungă în zona de pericol extrem. Fiind corespondent de război acreditat și având cu mine un militar ucrainean care vorbea limba română, am reușit să trecem ultimul checkpoint (block-post cum este numit în Ucraina) înainte de linia frontului din est în septembrie, cu greu și multe explicații. Odată ajunși acolo, am putut să distribuim ajutoarele pe care le adusesem în primă fază din România: căști și veste anti-glonț cu plăci balistice la nivel de protecție NATO, pentru un pluton de militari ucraineni. Ajutoarele erau în mașina pe care o conduceam, un Duster donat de compania Autonom pentru a putea să întreprind aceste misiuni umanitare și în mașinile Armatei, donate de mine după ce le-am cumpărat din donațiile românilor.
Cea mai grea livrare a fost în ianuarie 2023, când am adus o autospecială de pompieri în mijlocul Bahmutului înconjurat tactic de Prigojin și armata Wagner. 40 de explozii pe minut erau în jurul meu. Pentru câteva ore am fost vecin cu criminalul Prigojin, ajutându-i pe pompierii din Bahmut. A fost cea mai grea misiune. Cea mai faină a fost când tot din Bahmut, tot de sub asediu, atunci când rușii erau la câteva sute de metri (metri, nu km) nord de oraș și am extras doi civili de sub bombardamente. Unul dintre ei s-a căsătorit în ianuarie anul următor și la toastul dedicat miresei și invitaților, mi-a mulțumit și mie pentru că, în opinia lui, i-am salvat viața. Este probabil misiunea, alături de cea cu autospeciala de pompieri, pe care nu le voi uita niciodată. Am tot promis că voi scrie o carte cândva despre experiențele mele din Ucraina și cum am dus ambulanțe pe front, cum au tras rușii cu tancul după mașina mea pe care scria cât casa de mare cu negru pe alb „PRESS”, cum am văzut Rusia cu ochii mei de pe graniță, cum am fost bombardat în fiecare noapte în 2022, timp de 3 luni la rând, cum a picat o rachetă Grad la 50 de metri de mine, cum mi-au găurit rușii mașina donată de Autonom într-un bombardament. Multe, multe povești interesante, unele triste, majoritatea pline de camaraderie, prețuire umană și curaj.
- Fiind prezent în domeniul obținerii de ajutoare pentru Ucraina încă de la începutul războiului în 2022, care sunt trendurile pe care le-ați observat de-a lungul timpului când vine vorba de categoria materialelor care au fost cerute de ucraineni?
Radu Hossu: Pentru că eu am avut întotdeauna o politică de livrare doar a produselor non-letale, lucru cunoscut și de Ambasada Ucrainei în România, prin care mai veneau cereri, dar și de marile brigăzi pe care le-am ajutat – Kraken, Forțele de Operații Speciale ale GUR sau ale Poliției Militare, Azov și alte brigăzi cunoscute în lumea militară, pot discuta doar despre trendurile din această zonă, de dual-use cel mult. Ce a rămas constant a fost cererea de drone. Și în 2022 și azi, printre priorități pentru ucraineni sunt dronele și echipamentele medicale. În rest, orice merge și poate fi folosit ca platformă de transport militari, evacuare de răniți sau ca platformă antiaeriană, este mai mult decât bine-primită de ucraineni. Mașinile 4×4, pick-up, sunt priorități și în ziua de azi. În esență, toate brigăzile au nevoie de mobilitate și de ochi în cer.
Dronele pe care le livrez din donațiile pe care le fac românii în campaniile mele de strângere de fonduri pentru Ucraina sunt drone civile, practic dual-use, care sunt folosite ca drone de recunoaștere și devin astfel un early warning system, sau ajută la țintire împotriva inamicului. Camionetele 4×4 pick-up sunt și ele extrem de valoroase, pentru că permit echipelor de ISR să supravegheze zonele din responsabilitatea lor, să efectueze misiuni de recunoaștere și de strângere de informații. Am mai livrat și camioane DAC decomisionate de Armata Română, care au fost reparate de ucraineni și transformate în camioane pentru logistică, iar ulterior în platforme de apărare anti-aeriană după ce au montat un sistem de rază scurtă Zu-23-2, practic două tunuri de calibrul 23 mm în bena camionului militar românesc DAC. Deci dacă vedeți prin clipurile de pe net vreo antiaeriană pe platformă DAC, să știți că acelea sunt platforme cumpărate și donate de mine, cu ajutorul donațiilor primite de la români.
- Care ar fi bilanțul actual al contribuției României prin ajutoare către Ucraina?
Radu Hossu: Aici pot să recunosc că nu am informații care să mă facă să fiu mândru că sunt român. Eu sunt mândru de comunitatea pe care am strâns-o în jurul meu pe Facebook și pe Twitter sau Substack și Patreon, care mă susțin pe de-o parte pe mine, pentru munca de informare pe care o fac și mai ales pentru că mă susțin în a-i ajuta pe ucraineni. Peste 900.000 de euro este suma strânsă și donată către Ucraina prin intermediul meu. Este poate cea mai mare strângere de fonduri de către o persoană fizică din România pentru cauza ucraineană. De acest lucru sunt mândru și eu. Mai mult de atât sunt mândru că am putut fi printre oamenii care au mers acolo și parte din echipamentele le-am livrat cu mâna mea, deci știu sigur unde și la cine au ajuns. Așa se face conexiunea cu adevărat între popoare și apropierea, prietenia este palpabilă.
- A avut vreun impact schimbarea relațiilor internaționale asupra capacității dumneavoastră de a opera în Ucraina, sau de a obține fonduri?
Radu Hossu: Cu siguranță. Știu sigur, inclusiv din raportul ExpertForum, din 2023, care spunea că în spațiul social-media Românesc, până în 2023, am fost cea mai vizibilă voce. Fiind cea mai vizibilă și în același timp, asumat pro-ucraineană sau mai bine spus, pro-victimă, am fost cu siguranță citit și urmărit inclusiv de instituțiile românești. Ucrainenii sigur m-au urmărit și au notat ajutorul pe care l-am oferit, pentru că asta mi-a adus mai multe distincții, din partea Brigăzii 101 TRO Zakarpattia, a Comandantului Forțelor Unite ale Ucrainei, Serhii Nayev, erou al Ucrainei, care mi-a oferit o decorație. Și președintele Volodimir Zelenski mi-a acordat o decorație, eu fiind singurul civil român care nu reprezintă niciun fel de instituție ce a primit decorația Ordinul de Merit în Grad III prin decret prezidențial.
Știu că prezența mea în Ucraina și implicarea mea i-a făcut pe mulți din administrația centrală românească să aibă o altfel de atitudine față de cea pe care poate din preconcepții sau necunoaștere ar fi avut-o, deci cred, fără să-mi arog merite necuvenite, că am avut un mic rol în îmbunătățirea relațiilor dintre România și Ucraina, lucru demonstrat și de recunoașterea din partea societății civile din România și a instituțiilor și a societății civile din Ucraina.
- Ați observat vreodată desfășurarea unui incident de corupție în Ucraina, ca de exemplu unul de deturnare al ajutoarelor? Dacă da, cum ați reacționat la respectivul incident?
Radu Hossu: Am auzit de cazuri, dar nu am fost martorul unor astfel de incidente, deci nu-mi permit să mă arunc în speculații. Este cunoscut faptul că Ucraina are problemele ei cu corupția, nu este un secret pentru nimeni, însă eu m-am asigurat că ajutoarele pe care le-am oferit din partea românilor au ajuns la unitățile militare sau la civilii la care trebuiau să ajungă, fie prin faptul că am fost personal acolo când ajutoarele au fost distribuite, fie prin faptul că am primit clipuri video și imagini cu ajutoarele care au ajuns la unitățile la care au fost trimise.
La sfârșit, am avea pregătite câteva întrebări cu o tentă mai personală:
- Care anume a fost momentul care v-a determinat să vă dedicați oferirii de ajutor pentru cauza ucraineană?
Radu Hossu: În iulie 2022 am fost contactat de un militar ucrainean de origine română, care mi-a cerut ajutorul pentru câteva plutoane de Garda Teritorială (TRO) din Donbas, care apăra câteva sate și totodată pentru civilii care proveneau din satele nou eliberate. Acela a fost momentul în care am decis să pornesc campaniile de donații pentru Ucraina și să și plec în Ucraina pentru a mă asigura că ele ajung unde trebuie.
- Care a fost cel mai dificil moment pe care l-ați întâlnit în desfășurarea activității dumneavoastră?
Radu Hossu: Momentul în care Oleg Gubal, un militar ucrainean cu care am stat pe front alături de colegii lui aproape 3 luni, a fost ucis într-una dintre mașinile pe care le-am donat, de către o mină rusească. În memoria lui am decis să investesc din donații o sumă considerabilă, aproape 140.000 euro, în construirea unui punct de stabilizare mobilă, care să-i poarte numele. Complexul Militar Medical Oleg Gubal este funcțional începând din august 2023 și a salvat peste 800 de oameni.
Însă pe lângă acest moment extrem de dureros, am devenit și ținta propagandei pro-ruse din România, fiind atacat de diferiți troli, mass-media pro-rusă din România, fiind amenințat cu moartea sau cu violența fizică. Doar pe Facebook și Twitter am primit mai mult de 3000 de amenințări cu moartea sau cu violența, eu sau familia mea, de la începutul războiului și până acum. Este o metodă pe care rușii și agenții lor de influență încearcă să o folosească pentru a mă intimida și pentru a-mi scădea puterea de a mai scrie despre război și împotriva propagandei mincinoase de la Kremlin. Am fost acuzat că aș fi mercenar, cu toate că eu sunt corespondent de război acreditat de Ministerul Apărării din Ucraina, deci nu pot fi combatant. Am fost acuzat că aș fi terorist, oricât de absurd ar suna asta, în prime-time la o televiziune din România. Am fost acuzat că aș face parte din grupări de militari români, cum ar fi Romanian BattleGroup „Getica”, doar pentru că i-am susținut financiar din donații pentru a-i ajuta să-și crească șansele de supraviețuire pe front. N-am făcut parte din Romanian BattleGroup „Getica”, tocmai pentru că ei sunt un grup informal de români și cetățeni din Republica Moldova vorbitori de Limba Română, militari din Forțele Armate ale Ucrainei, ceea ce eu nu pot fi, pentru că, așa cum am spus mai sus, eu sunt corespondent de război, nu combatant.
Totuși chiar dacă este greu, astfel de atacuri, care de multe ori sunt cu adevărat intimidante, mă fac să-mi dau seama că îi deranjez tare, iar asta mă face să continui cu și mai mare abnegație.
Sursa foto: Arhivă personală Radu Hossu
