În cadrul interviului acordat Geodef.ro, Prof.Univ.Dr. Radu Carp, cadru didactic în cadrul Facultății de Științe Politice a Universității din București și expert în domeniile sociologiei și politologiei, abordează problemele de actualitate care afectează România atât pe plan extern, cât și intern, cu un accent pus pe noile mișcări politice de la noi din țară.
- Este sau nu benefică o guvernare Trump pentru România și de ce?
Radu Carp: În momentul de față este evident că pozițiile politice ale administrației Trump sunt îndepărtate din ce în ce mai mult de pozițiile Europei. Europa cultivă virtuțile liberale, în sens clasic, în timp ce Statele Unite preferă valori conservatoare, însă pe stil nou. Nu este vorba de un conservatorism cum ne-am obișnuit în anii ‘80, ci este o nouă formă, care în Europa a pătruns tot pe filieră americană, dar încă nu are un curent de sprijin foarte favorabil și uneori este foarte denaturată. Deci din punct de vedere ideologic, Europa și America încep să fie separate. Nu spun că sunt separate, ci încep.
Acest fapt marchează o noutate față de contextul de după 1945, când liberalismul în forma clasică, împreună cu valorile democrației, au triumfat pe ambele maluri ale Atlanticului. Astăzi trăim deci într-o paradigmă ușor diferită. Din acest punct de vedere, nicio țară din Europa nu poate spune că este apropiată de administrația Trump, sigur, în afară de Ungaria, care a militat de mult timp pentru o relație privilegiată cu Donald Trump personal, nu neapărat cu Statele Unite. Vedem astfel de tendințe și în Slovacia, există forțe populiste care au o prezență în mai multe guvernări, dar deocamdată nu sunt la același nivel ca în Ungaria. Deci există diferențe, dar există și foarte multe lucruri care ne apropie și cred că trebuie să cultivăm aceste aspecte, cum ar fi respectul pentru drepturile omului. Chiar dacă avem neînțelegeri asupra formulei de democrație, cred că atât America, cât și Europa promovează în continuare aceste valori, spre deosebire de alte regiuni ale lumii, care le neagă consistent.
Cred că România a fost și este considerată un partener strategic al SUA, indiferent din ce perspectivă am discuta. Dacă vorbim de partea politică, evident că acest parteneriat a trecut prin mai multe administrații Republicane și Democrate la Washington. Dacă discutăm de partea economică, România oferă un climat investițional curat, oferă o forță de muncă foarte calificată și foarte apreciată în Statele Unite și avem mulți tineri care au absolvit universități de acolo, dar astăzi lucrează în România. Poate părea paradoxal, dar este o realitate, sunt din ce în ce mai mulți tineri care au ales prin diferite forme să lucreze în România ca specialiști, dacă nu neapărat să se întoarcă. România este o țară plină de resurse naturale care ar trebui să fie exploatate sustenabil, deci România are ce să ofere Statelor Unite, la fel cum SUA are ce să ofere României, dincolo de umbrela de securitate. Există oportunități care până acum nu au fost suficient explorate și cred că trebuie să gândim altfel, să ieșim din paradigma statului care așteaptă să primească și oferă mai puțin. De exemplu, avem un colos al roboticii și automatizării, UiPath, care este fondat de un român, activează predominat în Statele Unite și care din SUA și-a deschis filiale în România. Deci avem o colaborare, n-aș spune neapărat pe picior de egalitate, dar în condiții reciproc avantajoase.
- Există riscul ca o guvernare suveranistă să izoleze țara noastră sau este doar o frică nejustificată?
Radu Carp: În primul rând, nu va exista prea curând o guvernare cu o majoritate formată din partidele populiste, radicale de dreapta, pentru că aici este vorba de o formă foarte radicală a unei părți a spectrului politic, care se combină cu populismul. Pentru a fi mai exacți în definirea acestui fenomen, el este denumit în literatura de specialitate „nativism”, adică o formă de naționalism populist, care se bazează pe accentuarea drepturilor populației native în defavoarea oricăror alte categorii. Discursul acesta, „noi suntem români și atât”, este specific nativist, excede celui naționalist simplu, pentru că aduce și xenofobie și elemente radicale de dreapta. Deci cred că așa va trebui să le denumim, ele nu sunt partide suveraniste.
Toți ne dorim suveranitatea României și cu toții am acceptat pe de altă parte ca exercițiul unor părți din suveranitate să fie delegate temporar Uniunii Europene. Aici cred că opinia care a existat înainte de aderare se menține: suntem de acord să cedăm din suveranitatea României în sectoare de unde beneficiem, în domeniul agriculturii, în domeniul economic. Am fost de acord să ne supunem unor reglementări, iar în schimb primim finanțări care ne ajută să dezvoltăm tocmai aceste sectoare.
Dincolo de calificarea corectă a acestor curente, cred că ele încă nu pot forma majoritatea. Cred de asemenea că în ciuda aparențelor, ele nu sunt suficient de închegate. Noi vorbim de trei partide, ori aceste tipuri de partide de regulă sunt formate pe baza carismei și autorității liderului. Ori în momentul în care avem trei partide de acest fel, e foarte greu, fapt văzut și în alte țări, ca ele să coopereze. În Italia de exemplu, partidul doamnei Meloni, Fratelli d’Italia, multă vreme nu a putut să colaboreze deloc cu Lega lui Salvini, pentru că e vorba de doi lideri carismatici, doi lideri care nu suportă ca unul să fie în subordinea celuilalt. Foarte greu s-a reușit o alianță, destul de conjunctural. Deci în România, aceste partide aparent formează o opoziție, aparent formează un bloc, însă după alegerile prezidențiale se va vedea foarte clar că vor apărea din ce în ce mai mult disensiuni între ele, pe motive structurale și nu pe motive legate de o persoană sau alta.
- Credeți că o astfel de conducere ar putea diminua tensiunile din societate, sau doar le-ar accentua?
Radu Carp: Nu pot să operez în ipoteze care au un grad foarte mic de probabilitate, însă ceea ce pot să spun este că există și o parte bună a acestor mișcări: faptul că ne-am trezit și am început să vedem care sunt adevăratele valori democratice care ne unesc și care pot duce mai departe acest proiect numit România; faptul că au apărut aceste partide și că au avut un rezultat bun a mobilizat și cealaltă parte din electorat, care după cum am spus anterior, crede în suveranitatea României și în proiectul european și își dă seama că cel mai mare pericol este întocmai îndepărtarea de la valorile europene.
- Există anumite idei suveraniste care ar putea fi aplicate în relația noastră cu UE și NATO?
Radu Carp: Un guvern acționează pe baza unui program de guvernare care s-a adoptat în parlament. Acel program ține cont de toate constrângerile interne și externe ale României, la un anumit moment dat. Nu putem noi să mergem contracurentului în ceea ce privește anumite politici europene atunci când ele sunt formulate. Pe parcurs, marja noastră de intervenție este destul de redusă. Avem la dispoziție acest instrument, adică o negociere mai bună la Bruxelles și trebuie să recunoaștem, aici suntem deficitari. Nu ne cunoaștem foarte bine interesele noastre și de aceea avem o problemă să le promovăm, nu pentru faptul că cineva nu vrea să ne ia în calcul, ci pur și simplu pentru că atunci când mergem la Bruxelles nu putem oferi cifre concrete, miniștrii se contrazic unii pe alții asupra unor date și în final nu știm exact ce vrem să promovăm. Aici este marea problemă a României defapt.
- Există riscul ca suveranismul să conducă la tendințe autoritare în interiorul structurilor de securitate?
Nu am suficiente date să dau un răspuns pentru că nu avem destule sondaje efectuate în interiorul structurilor de forță ale României, pentru a afla care sunt opiniile lor referitoare la valori sau probleme și în general este foarte greu să aflăm opiniile acestor persoane, pentru că ele au anumite constrângeri date de natura serviciului. Atunci este foarte, foarte greu să depistăm și să ne exprimăm în legătură cu opiniile și tendințele din cadrul lor, dar este foarte ușor să speculăm, să spunem că sunt mai democratice, sau mai antidemocratice. În realitate însă, nu avem aceste instrumente. Tocmai de aceea, atunci când au loc lovituri de stat, încercări de a răsturna ordinea în care sunt implicate forțe din acest aparat, ele sunt foarte greu de anticipat, pentru că e vorba de tendințe din interior, care sunt insuficient studiate. Mă refer în general pe plan global, nu doar în România. Nu avem instrumentele pentru a da un răspuns dacă cei care lucrează în sistemul de ordine publică și a forțelor armate au suficiente resorturi de a gândi în termeni pur democratici și nu există defecțiuni.
- Care este precedentul istoric pentru o abordare suveranistă în România?
Radu Carp: Nu cred că putem compara din acest punct de vedere o epocă istorică cu alta, însă România a mai trecut printr-o perioadă în care naționalismul s-a combinat cu misticismul și cu ideile de extremă dreapta. O perioadă în care aceste idei au început să prindă contur și ulterior să vină la guvernare pentru o scurtă perioadă. Contextul de acum este însă cu totul diferit, pentru că noi astăzi trăim în secolul XXI, trăim într-o perioadă în care modalitățile de comunicare sunt diferite și atunci inclusiv aceste curente mistice se transmit altfel, au un alt grad de penetrare decât în urmă cu 100 de ani. Nu putem să comparăm misticismul gărzii de fier cu misticismul domnului Georgescu. Garda de fier prefera o comunicare directă, ori una este să transmiți idei de acest tip prin comunicare directă, de la om la om și alta este să le propagi în mediul online, unde prin natura lucrurilor, ele pot fi deformate ori într-un sens, ori într-altul. Deci cred că paralela pe care o putem face este limitată.
Întrebarea mai complicată este „Care sunt cauzele apariției acestor mișcări?”. Există cauze la nivel european, nu este vorba doar de România, la noi este un curent care a ajuns un pic mai târziu. Am avut un naționalism din anii ‘90 care s-a disipat și care de altfel fusese reprimat în perioada comunistă și mai apoi din contră, promovat excesiv în ultimii ani ai regimului Ceaușescu. Am avut deci o remanență a ceea ce era în trecut în anii ’90. Ori, începând cu 2020, avem o altă formă de nativism, care s-a inspirat foarte mult din mișcările europene similare, încercând inclusiv să cultive o alianță cu ele. Cred că motivele sunt unice la nivel european, existând și câteva motive locale, dar n-aș insista asupra lor. În general, este vorba despre această idee cum că elitele lucrează împotriva poporului, împotriva oamenilor simpli. Este o idee care se răspândește foarte ușor și care poate fi combătută foarte greu.
- Care sunt principalele motive pentru care am văzut o creștere în numărul simpatizanților pentru suveraniști?
Radu Carp: Cred că lucrurile sunt clare în acest moment, deși încă insuficient studiate, dar cunoaștem în linii mari acest mecanism. România a fost ținta unui experiment social, s-a identificat o vulnerabilitate prin prezența a peste 9 milioane de conturi de TikTok și văzându-se această vulnerabilitate, s-a insistat cu mesaje pe rețelele sociale, care au fost propagate într-un ritm neobișnuit datorită unor mijloace care nu pot fi deținute decât de un actor statal. S-a profitat inclusiv de lipsa de comunicare din partea clasei politice. Există politicieni onorabili și care au dat rezultate foarte bune în România, dar marea problemă a fost lipsa unei comunicări strategice care să privească rezultatele pozitive pe care acești politicieni le-au avut. Ori, această lipsă a favorizat mesajul extremist și în consecință rezultatul de la vot. Mass-media are și ea un rol în această ecuație, un rol care din păcate nu a fost mereu pozitiv, în sensul că unele posturi cad în capcana diseminării zilnice a propagandei rusești: „Toți sunt corupți, nu se face nimic”.
