Previsio și Previsio 2 sunt două programe de formare destinate prevenirii radicalizării și extremismului violent în rândul tinerilor. Primul a vizat în principal învățământul preuniversitar, prin instruirea profesorilor, consilierilor și a unor angajați MAI. Al doilea continuă demersul până în august 2027 și include, pe lângă școli, mediile vulnerabile și personal din sistemul penitenciar. Obiectivul declarat este identificarea timpurie a unor situații de risc și intervenția preventivă, mai ales în raport cu influențele extremiste propagate online.
Dezbaterile apărute în presă au mutat atenția de la scopul programului, către temeri privind rolul instituțiilor de securitate în școală, felul în care sunt identificați elevii vulnerabili și transparența mecanismelor aplicate. Sunt întrebări legitime. Orice intervenție care privește minori trebuie să fie explicată clar părinților, să respecte drepturile copilului și să evite transformarea unor comportamente adolescentine obișnuite în indicatori de pericol.
O critică, de altfel necesară, nu ar trebui totuși să ignore problema pe care Previsio încearcă să o trateze. Radicalizarea contemporană nu începe neapărat într-un grup organizat sau într-un spațiu fizic ușor de observat. Ea poate porni din expunerea repetată la conținut violent, comunități online închise, discurs de incitare la ură și mecanisme de recrutare care exploatează izolarea, frustrările sau vulnerabilitățile emoționale ale adolescenților. În acest context, școala are nevoie de adulți pregătiți să înțeleagă riscul și să solicite sprijin specializat, nu de cadre didactice lăsate să improvizeze în situații grave.
Formarea profesorilor nu înseamnă că aceștia devin agenți de informații și nici că elevii trebuie tratați ca suspecți. Dimpotrivă, diferența esențială este între observație responsabilă și etichetare. Un copil retras, nonconformist sau interesat de teme politice nu este, prin el însuși, un caz de radicalizare. O intervenție corectă trebuie să privească un ansamblu de factori, să includă consiliere și dialog cu familia și să aibă ca prioritate protejarea copilului.
Aproximativ 500 de licee și școli gimnaziale din țară au participat la program, cu 1180 de profesori și consilieri școlari. Presa a relatat separat despre atribuirea serviciilor logistice pentru Previsio și despre contractele acordate în cadrul procedurilor utilizate de SRI. Investigarea riguroasă a regulilor pe baza cărora s-au făcut achiziții este absolut necesară, însă nu justifică respingerea totală a ideii de prevenție educațională.
Discuția publică ar fi mai utilă dacă ar separa cele două planuri. Pe de o parte, contractele și procedurile trebuie analizate independent, pe baza documentelor și a normelor aplicabile. Pe de altă parte, România are nevoie de mecanisme transparente, proporționale și controlabile pentru a ajuta școala să recunoască din timp elevii expuși unor influențe extremiste. Un balans este mereu necesar. A cere garanții nu înseamnă a nega pericolul, iar a susține prevenția nu înseamnă opunerea la investigații publice.
Sursă foto: medium.com
