Dan Nicu – Puncte de interes din Republica Moldova: integrarea europeană și problema transnistreană (interviu)

După discuția cu deputatul Eugeniu Sinchevici, revenim cu un nou interviu de peste Prut, parte a demersului nostru jurnalistic dedicat înțelegerii contextului politic și de securitate din Republica Moldova. De această dată, stăm de vorbă cu analistul politic Dan Nicu, în cel de-al doilea interviu din seria noastră dedicată vocilor relevante din spațiul public moldovean.

Domnul Dan Nicu este în prezent funcționar public în cadrul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova, lucrând de peste 3 ani drept consultant principal al Biroului Politici de Reintegrare, axându-se pe regiunea transnistreană. Reîntors peste Prut pentru pentru a oferi Republicii Moldova expertiza acumulată în România, domnul Nicu și-a urmat studiile universitare timp de 5 ani în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative București, absolvind Facultatea de Științe Politice și masterul de Teorie și Analiză Politică.

Dragoș Sorescu: Vreau să vă mulțumesc pentru timpul pe care ni-l acordați și având în vedere angajamentul dumneavoastră față de parcursul european al Republicii Moldova, aș vrea să discutăm câteva teme despre integrarea europeană, relația cu România și provocările legate de regiunea transnistreană. O primă întrebare ar fi:

1. Ce lecții ați învățat din gestionarea crizelor recente: pandemia, criza energetică, războiul din Ucraina, la nivel guvernamental?

Dan Nicu: Republica Moldova a trecut printr-o serie de crize, începând cu pandemia în ianuarie-februarie 2020. Este vorba despre cinci ani și jumătate în care o Republica Moldova, care nici înainte nu se afla într-o situație complet calmă, a trebuit să abordeze crize suprapuse, alternante, sau, practic, o policriză, după cum numesc acest fenomen recent unii experți. Mai întâi a fost pandemia, după care a urmat o primă criză energetică după venirea actualei guvernări, în urma unui conflict cu Gazprom și deci de fapt cu Kremlinul. Ulterior au fost ciclurile electorale, care au crescut riscurile pentru un război hibrid din partea Federației Ruse, respectiv FIMI (Interferență și manipulare străină informațională), care a capacitat forțele pro-ruse prin propagandă agresivă împotriva guvernării, a ideii de integrare europeană. Cu toate acestea, integrarea europeană a fost declarată ca fiind obiectivul strategic major al Republicii Moldova în cadrul actualei guvernări.

Cea mai mare criză fusese, desigur, războiul de agresiune declanșat de către Rusia împotriva Ucrainei. Au fost valuri mari de refugiați, dar noi am beneficiat de sprijinul instituțiilor și țărilor europene, mai ales al României și am reușit să facem față. Cu toate acestea, pe plan electoral ne-am aflat anul trecut pe punctul de a nu trece referendumul care trebuia să includă în Constituție obiectivul integrării europene. Până la urmă el a trecut, dar cu 50,35% din voturi, la limită, când toate sondajele arătau minim 57%. Atunci când toate măsurătorile pe care le ai arată un tablou, iar la sfârșit te alegi cu altul, e clar că poate fi vorba doar despre o interferență din partea unui actor statal, respectiv Rusia. Avem dovezi că anumite forțe politice pro-ruse din Republica Moldova au fost pompate cu bani și cu resurse pentru a deturna obiectivul nostru de integrare europeană. Până la urmă am atins toate obiectivele, inclusiv realegerea doamnei Președinte Maia Sandu. Noi imediat după invazia Ucrainei am fost invitați de Uniunea Europeană să depunem candidatura pentru aderare, am început procesul de negocieri aferent. Este vorba despre primele etape, screening-ul explicativ, după care cel bilateral care se finalizează acum. În vara acestui an va avea loc conferința interguvernamentală Republica Moldova – Uniunea Europeană, care, sperăm, va declara că Republica Moldova este pregătită să deschidă unele capitole ale tratatului de aderare și în direcția aceasta vom continua să ne mișcăm.

Sprijinul României a fost esențial în toată această perioadă, pentru că pe planul integrării europene, fără munca diplomatică a României în 2022, cu siguranță nu am fi reușit să obținem acest statut. Drept exemplu alternativ, tratatul de aderare era deja tradus în limba română, noi am putut să preluăm direct toată documentația și legile Uniunii Europene, fără să fie nevoie de un proces de traducere intern. Dacă acest sprijin al României ne-ar lipsi, sunt absolut convins că nu ne-am afla acum în acest punct și nu am reuși să facem tot ceea ce facem.

1. Considerați că actualul cadru administrativ răspunde suficient de rapid și eficient la provocările moderne? Dacă nu, ce trebuie modificat pentru a crește capacitatea de reacție și adaptare a instituțiilor?

Dan Nicu: Pe plan instituțional, Republica Moldova este într-o situație unică, pentru că noi avem încă anumite instituții și autorități publice în care aranjamentele interne, începând de la cum este organizată munca și până la prestația lor publică, nu s-a schimbat foarte mult din perioada anterioară. Până în 2022 aveam un statut internațional, iar acum avem altul, suntem o țară care își câștigă efectiv locul de membru al Uniunii Europene. Nu exista o cale clară și nici certitudine atunci. Schimbarea instituțională a început deja și avem instituții sau subdiviziuni care au fost create pentru a răspunde noilor sarcini și cerințe care stau în fața Republicii Moldova. Aș putea să  menționez Biroul pentru Integrare Europeană, care a fost creat pentru că instituția necesară integrării europene nu putea fi doar Ministerul de Externe, cu toate că și acesta are rolul său de coordonare și asistență. Și în România a existat înainte de 2007 un Minister al Integrării Europene, care într-un final a evoluat în actualul Minister al Investițiilor și Proiectelor Europene. La noi deci nu este vorba despre un nou minister, ci de un birou care face parte din Cancelaria de Stat, echivalentul Secretariatului General al Guvernului de la București, adică principala structură de suport a activității guvernului.

O altă nouă instituție este Centrul Național de Apărare Informațională și Combatere a Propagandei, supranumit neoficial și Centrul Patriot, care coordonează eforturile statului pe contracararea războiului hibrid. În toate celelalte instituții au loc reforme structurale, care să le facă mai eficiente. Asta nu înseamnă neapărat reducerea numărului funcțiilor. În România este făcută des prezumția că trebuie redus numărul de personal, ceea ce se aplică doar în anumite zone ale sectorului public, pentru că în altele trebuie dimpotrivă, să fie crescut. De exemplu, la Ministerul Afacerilor Interne, sau alte instituții care se ocupă de contracararea fenomenelor nemaiîntâlnite pentru noi, precum interferența străină, nu aveam un cadru instituțional pregătit să răspundă acestor provocări.

Practic, sarcina de bază a Republicii Moldova este să își fortifice sectorul de securitate și apărare, iar la acest aspect se lucrează intens. Este vorba defapt despre două direcții strategice: securitatea și apărarea propriu-zisă, urmate de domeniul energetic. Ministerul Energiei este nou-fondat din 2023 și coordonează în prezent construcția unei linii de înaltă tensiune, care să lege Republica Moldova de România pe la sud, în zona Vulcănești. Această linie ne va permite să importăm energie electrică mai eficient și mai securizat din România și întreaga Uniune Europeană, pentru că acum suntem conectați la sistemul unic ENTSO-E (Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică). Pe dimensiunea gaz, am diversificat sursele de aprovizionare, vom lua inclusiv de la platforma Neptun Deep de pe litoralul românesc, contractul fiind semnat deja. Practic, Republica Moldova face pași foarte importanți pentru a-și consolida și eficientiza instituțiile publice în scopul unei mai bune asigurări a securității naționale, inclusiv pe dimensiunea energetică.

1. Cum evaluați capacitatea actuală a Republicii Moldova de a-și proteja granițele și spațiul național în contextul noilor riscuri regionale?

Dan Nicu:  Aici sunt mai multe componente. Mai întâi este vorba de Ministerul de Interne, avem în subordinea sa un Inspectorat General al Poliției de Frontieră, care este una dintre instituțiile ale cărei capabilități sunt în proces de fortificare. Apoi vine partea de apărare efectivă, Armata Națională a Republicii Moldova, care din punct de vedere istoric este slabă și subfinanțată. Cu toate acestea, aranjamentele dinainte de 2022, prin care doar 0,3% din PIB era alocat apărării, au fost abandonate. Acum este vorba de atingerea a 1%, țintă care figurează în Strategia Națională de Apărare a Republicii Moldova, după care eu unul sper că va urma și o țintă de 2%. În același timp, beneficiem de asistență inclusiv în domeniul militar în cadrul Instrumentului European pentru Pace (European Peace Facility, EPF), care permite UE să finanțeze proiecte de fortificare a capabilităților de apărare. Este vorba inclusiv de apărare antiaeriană și capacități de supraveghere cu drone, dar și multe alte resurse și procese, atât non-letale cât și letale defensive. În cifre, pentru 2023 au fost alocate prin EPF aproximativ 40 de milioane de euro, sumă care, practic, atinge jumătate din întregul buget anual de apărare al Republicii Moldova, care la momentul respectiv era 0,55% din PIB, sau 85 de milioane de euro. Datele sunt de altfel publice, noi avem efectiv 6.500 de militari, număr care preconizăm să-l sporim, în paralel cu efectivul din celelalte instituții din sectorul național de securitate și apărare. Este un efort de fortificare rapidă a controlului granițelor terestre și spațiului aerian. Dacă pe spațiul aerian se vorbea doar despre capabilități de supraveghere, se vorbea recent de faptul că vor fi contractate și capabilități de doborâre a țintelor. Republica Moldova are în prezent doar sisteme antiaeriene învechite, din perioada sovietică, multe dintre ele nemaifiind potrivite cerințelor de apărare ale anului 2025.

1. Considerați că aceste investiții ar putea să conteste statutul de neutralitate al Republicii Moldova?

Dan Nicu:  Statutul de neutralitate al Republicii Moldova este fixat în Articolul 11 din Constituție. O schimbare a Constituției ar fi o sarcină doar pentru Parlament, cu o hipermajoritate. Practic, din 101 deputați cât sunt în Parlamentul nostru unicameral, trebuie o majoritate de 67, adică două treimi. Partidul aflat actualmente la guvernare, care este pro-european, are 62, iar restul deputaților sunt pro-ruși. În momentul de față, configurația politică face imposibilă atragerea a încă 5 voturi pentru a modifica statutul de neutralitate din Constituție, care după cum a fost declarat și de conducătorii noștri, respectiv doamna Președinte Maia Sandu și domnul Prim-Ministru Dorin Recean, nu ne ajută. Statutul de neutralitate împiedică Republica Moldova să-și asigure securitatea națională. Avem nevoie de aliați occidentali inclusiv pe dimensiunea securitate și apărare, dar tot ceea ce se poate face acum în limitele constituționale, se face. Dacă Articolul 11 va fi schimbat sau nu, depinde exclusiv de voința cetățenilor Republicii Moldova care își exercită dreptul la vot și își aleg reprezentanții în legislativ.

1. Credeți că aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană poate avea loc înaintea unei soluționări definitive a problemei transnistrene, sau considerați că cele două procese sunt inevitabil legate?

Dan Nicu: Obiectivul autorităților de la Chișinău este ca Republica Moldova să adere la Uniunea Europeană, dispunând de controlul efectiv al întregului teritoriu recunoscut internațional și în această direcție se lucrează intens. Considerăm că așa este corect pentru toți cetățenii noștri, toți trebuie să beneficieze de aceleași șanse, iar în stânga Nistrului cvasimajoritatea locuitorilor au cetățenia Republicii Moldova.

Însă primim și semnale care ne permit să sperăm că Republica Moldova și toți cetățenii ei nu vor deveni prizonierii unei situații în care absența controlului efectiv asupra a 11% din teritoriu să fie invocată cu succes drept pretext pentru neadmiterea obținerii statutului de stat membru al Uniunii Europene. Am văzut în acest sens declarațiile Martei Kos, comisarul european pentru extindere, dar și anterior, ale altor oficiali europeni.

E de menționat că prezența problemei transnistrene este speculată permanent de Federația Rusă pentru a contracara eforturile noastre de a deveni în mod definitiv parte a lumii occidentale. Acest spațiu occidental conține deja România, cu care împărțim aceeași limbă, etnie și cultură, țara care este de fapt și țara noastră, ceea ce înseamnă că și noi trebuie să fim acolo. În România au răsunat adesea voci, inclusiv în rândurile clasei politice, care chemau Chișinăul să abandoneze stânga Nistrului pentru a-și realiza mai ușor vocația europeană. Însă regiunea transnistriană este parte integrantă a Republicii Moldova conform Constituției și nicio țară nu își abandonează propriul teritoriu, mai ales din moment ce, cum am mai spus, peste 90% din rezidenții de acolo sunt și cetățeni ai Republicii Moldova. Faptul că posedă actele noastre înseamnă că și statul nostru are obligațiuni față de ei.

1. Dacă mâine problema transnistreană ar fi soluționată, care ar fi, în opinia dumneavoastră, primele trei reforme esențiale pentru integrarea completă a regiunii în statul moldovean și mai departe, în Uniunea Europeană?

Dan Nicu: Trei lucruri de bază ar fi:

1. Disponibilizarea și gestionarea întregului personal care se află sub arme acolo. Asta înseamnă aproape 15.000 de persoane, din care 2.000 fac parte din grupul operativ al trupelor ruse, adică sunt militari ai Federației Ruse, în ciuda faptului că 90% dintre ei sunt localnici, mulți chiar etnici români. Ei își fac serviciul militar formal în cadrul Grupului Operativ al Trupelor Ruse din regiunea transnistreană, parte a Districtului Militar Vest al Forțelor Armate ale Federației Ruse. Ceilalți până la 13.000 reprezintă toate structurile paramilitare ale pretinselor autorități locale din regiunea transnistriană. Practic, ar fi vorba despre retragerea soldaților și ofițerilor ruși veniți din Rusia și o integrare a localnicilor și a acelor cetățeni care doresc să rămână pe teritoriul nostru, inclusiv cu programe de reconversie profesională.
2. O reformă fiscal bugetară care să elimine așa-zisa valută locală și să introducă leul în circulație liberă. Ar fi un efort financiar instituțional semnificativ pentru Republica Moldova, însă vom beneficia de ajutorul partenerilor internaționali.
3. Introducerea integrală a funcționalității legislației Republicii Moldova, reorganizarea administrativă, care va trebui să fie făcută, de altfel, și pe malul drept al Nistrului la un moment dat. Ar trebui reduse numărul de 32 de raioane și 13 municipii moștenite din perioada sovietică, care nu este justificată la cei aproape 34.000 de km² ai Republicii Moldova. Numărul de unități administrativ-teritoriale este comparabil cu cele 41 de județe și un municipiu al României, în ciuda faptului că Republica Moldova este de 7 ori mai mică.