Într-o declarație comună, Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Olanda și Japonia au condamnat atacurile asupra transportului maritim și au declarat că sunt pregătite să „contribuie la eforturi adecvate” pentru a asigura navigarea în siguranță a strâmtorii, cu scopul menținerii stabilității pe piețele globale. Declarația nu a precizat ce formă ar putea încă lua acest sprijin.
Astfel de acțiuni au precedent pentru țări europene. De partea cealaltă a Peninsulei Arabe față de Strâmtoarea Ormuz, Operațiunea Atalanta se desfășoară de puțin peste 17 ani. Misiunea, care este condusă de Uniunea Europeană, are drept scop combaterea pirateriei în Cornul Africii. Ea a inclus și o desfășurare din partea României în 2012, prin fregata Regele Ferdinand.
Revenind la situația actuală, Strâmtoarea Ormuz reprezintă o arteră vitală pentru piața energetică mondială, gestionând aproximativ 20% din traficul global de petrol și gaze naturale, care vine din partea țărilor din jurul Golfului Persic. Există o singură conductă complet operațională pentru exportul petrolului din Golf, Conducta Est-Vest din Arabia Saudită, care nu are un flux destul de mare să acopere cererea globală. Majoritatea țărilor se bazau pe traficul maritim.
Criza a început pe 28 februarie, când Statele Unite și Israel au lansat bombardamente asupra Iranului. Știind importanța strâmtorii pentru piața globală, iraneinii au atacat cel puțin 22 de nave în regiunea sa, ca o metodă de șantaj economic. Teheranul a avertizat că va continua să lovească nave care vor să treacă prin Ormuz dacă atacurile asupra teritoriului său continuă.
Date de pe platforme online open source sugerează că ruta rămâne parțial deschisă, în ciuda riscurilor. Aproximativ 90 de nave au tranzitat strâmtoarea în primele două săptămâni ale lunii martie, ceea ce este cu mult sub nivelurile obișnuite, dar indică totuși că traficul maritim nu a fost oprit complet.
Navele care aparțin direct de Iran, sau provenind din țări care mențin relații strânse cu Teheranul, precum China și Rusia, s-au numărat printre cele care au reușit să tranziteze constant. Alți operatori s-au bazat pe aranjamente diplomatice, sau pe asigurări informale pentru a-și garanta trecerea în siguranță.
Sursa foto: EUROMARFOR
