Președintele Franței, Emmanuel Macron, a anunțat la începutul lunii martie 2026, că vrea să schimbe doctrina națională către o cooperare nucleară aprofundată cu restul Europei. Începând cu 14 octombrie, a avut loc și prima întâlnire bilaterală pe această temă, între oficiali francezi și reprezentanți ai Ministerelor olandeze de Interne, Apărare și Afaceri Externe.
Guvernul olandez a precizat că inițiativa vrea să consolideze descurajarea europeană, în completarea Articolului 5 al NATO, nu înlocuirea sa. De altfel, toate țările care și-au anunțat participarea la inițiativa lui Macron sunt deja membre NATO, respectiv Marea Britanie, Germania, Polonia, Belgia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Grecia, Estonia și nu în cele din urmă, Olanda.
Franța și Marea Britanie ocupă o poziție distinctă în arhitectura de securitate europeană, deoarece dispun de propriile arsenale nucleare. Totuși, Franța este singura care a anuțat o cooperare directă cu restul Europei. Descurajarea nucleară franceză se bazează pe o componentă de submarine și una aeriană. În cazul unei cooperări europene, acest fapt ar presupune staționarea de Dassault Rafale franceze și bombe nucleare în țările participante.
Cu toate acestea, Macron a afirmat că astfel de unități s-ar afla exclusiv sub control național, iar decizia privind utilizarea armelor nucleare ar reveni doar președintelui francez. Motivul pentru care Olanda a fost prima care a avut discuții concrete cu Franța, este pentru că Haga are deja experiență în domeniul cooperării nucelare. SUA staționează bombe atomice în Olanda din 1960, ca parte a doctrinei NATO Nuclear Sharing.
Sursa foto: Forțele Aeriene SUA
