Narațiunile toxice propagate de aparatul de stat rus nu ar mai trebui să surprindă pe nimeni. Într-o întrevedere recentă cu reprezentanții regimului de la Phenian, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a pledat din nou pentru „o nouă și dreaptă ordine mondială, bazată pe egalitate reală și interese naționale”.
La nivel declarativ, este firesc ca diplomatul unui stat să invoce interesul național. Problema apare atunci când astfel de concepte sunt deturnate pentru a manipula și a reconfigura percepția asupra realității. În viziunea Moscovei, relațiile internaționale sunt un joc cu sumă nulă: „dreptatea” unui stat presupune inevitabil călcarea în picioare a drepturilor altuia, iar cel mai puternic dictează regulile.
Capcana reorientării spre Est
Acest discurs despre o „lume dreaptă a națiunilor suverane” își găsește susținători și în România, unde dă naștere unui paradox periculos: suveranismul tranzacțional. Sub pretextul unei suveranități naționale pretins asediate de Occident, anumite voci din spectrul politic românesc cer recalibrarea orientării externe a României. Se vehiculează intens teza unei presupuse vasalități față de Uniunea Europeană, propunându-se, în schimb, o apropiere de Rusia.
Moscova a demonstrat în repetate rânduri că este o putere hegemonică regională, care anulează suveranitatea vecinilor prin război hibrid și agresiuni militare directe (Georgia în 2008, Ucraina în 2014 și 2022). Pe fondul unei nemulțumiri reale și acumulate față de guvernările post-decembriste, publicului i se vinde o iluzie naivă: aceea că România ar putea negocia de la egal la egal, profitabil și în siguranță, cu un gigant revizionist.
Situația reală din țară
România are deja reperele unui interes național strategic limpede: granițe stabile, apartenența la o piață comună guvernată de reguli clare și corecte (UE) și cele mai solide garanții de securitate din istoria sa (NATO). Cu toate acestea, contestatarii nu întârzie să apară. Așa-zisul „suveranism”, care pretinde că apără patria, ascunde defapt o confuzie. Astfel se impune o întrebare esențială: Interesul cui este servit?
Pentru anumiți actori politici și grupuri de influență, apropierea de Est aduce dividende imediate: capital electoral extras din frica de război, exploatarea frustrărilor interne și oportunități economice de nișă (iluzia energiei ieftine rusești). Pentru cetățeanul de rând, însă, această „afacere” nu oferă nimic real, doar izolare strategică, vulnerabilitate și discursuri goale.
În ultimă instanță, promovarea acestei apropieri dezvăluie o mentalitate pur individualistă și tranzacțională: sacrificarea securității colective și a unui parteneriat bazat pe reguli în schimbul unor beneficii mărunte, de moment, pentru câțiva actori locali. În realitate, un stat de dimensiunea României nu poate face afaceri profitabile pe cont propriu cu o putere hegemonică. Când renunți la protecția unor alianțe solide în favoarea unor negocieri solitare, nu obții suveranitate, ci devii vulnerabil în fața unui actor agresiv.
Sursă foto: Spotmedia
