Încă din perioada sovietică, unul dintre obiectivele centrale ale politicii de stat ruse a fost slăbirea Statelor Unite ca rival global, iar strategia KGB-ului din timpul Războiului Rece, de a inflama diviziunile din societatea americană, s-a menținut și în cadrul Federației Ruse. Mulți oficiali de rang înalt ai Kremlinului au repetat în mod deschis această ambiție. Printre ei se numără și fostul președinte al Rusiei și actualul vicepreședinte al Consiliului de Securitate, Dmitri Medvedev, care în octombrie 2024 a descris prăbușirea Statelor Unite drept obiectiv strategic pe termen lung. Această viziune se înscrie în doctrina mai amplă a războiului hibrid, care propune că destabilizarea statelor rivale este considerată mai eficientă și mai puțin costisitoare decât confruntarea directă.
O sursă intelectuală de referință pentru această abordare este lucrarea lui Aleksandr Dughin din 1997, Fundamentele Geopoliticii, care susține că Statele Unite sunt vulnerabile la fragmentare de-a lungul liniilor regionale, culturale și etnice, lucru pe care Rusia ar trebui să-l exploateze. Aplicarea acestei strategii din partea Moscovei este vizibilă de peste un deceniu, cea mai clară dovadă apărând în urma unei anchete a Departamentului de Justiție al SUA din 2022, împotriva omului de afaceri Aleksandr Ionov.
Sub supravegherea Diviziei a Doua a FSB, Ionov a folosit organizația sa, Mișcarea Anti-Globalizare a Rusiei (AGMR, Anti-Globalization Movement of Russia), pentru a finanța, coordona și dirija o serie de mișcări separatiste și extremiste din Statele Unite. Potrivit investigației, rețeaua includea mișcarea secesionistă „Yes, California!”, Partidul Socialist Popular African și alte grupuri care promovau secesiunea statelor Florida și Georgia. Aceste mișcări nu au dispărut după anchetă: majoritatea continuă să funcționeze în SUA, ceea ce înseamnă că potențialul pentru viitoare operațiuni de influență a rămas intact.
California
California reprezintă unul dintre cele mai bine documentate cazuri de implicare rusă directă. Organizația „Yes, California!”, fondată în 2015 de Louis Marinelli și Marcus Ruiz Evans, a fost strâns legată de AGMR. Evans este autorul celui mai popular text pe tema secesiunii Californiei, prezentat în cartea sa din 2012, California’s Next Century 2.0. Marinelli s-a mutat definitiv în Rusia în 2017, în timp ce Evans a continuat să dezvolte baza ideologică și organizațională pentru un viitor referendum de independență. O propunere din 2018 grupului, „California Self-Determination Referendum Act,” depusă la biroul Procurorului General din Sacramento, solicita un referendum pentru independență în 2021, care a fost ulterior amânat. O structură succesoare „Yes, California!”, creată de Evans și intitulată Calexit LLC, promovează un nou referendum care ar putea avea loc în 2028. Calexit a devenit un pilon central pentru organizațiile separatiste americane, găzduind anual „Summituri ale Autodeterminării” la care participă grupuri ce promovează secesiunea în statele Texas, Alaska, Hawaii, New England, Florida, Vermont și New Hampshire.
Texas
Dintre toate mișcările separatiste americane, Texasul reprezintă ținta cea mai valoroasă strategic pentru Rusia. Importanța politică a statului datorită populației sale, a infrastructurii militare și a industriei petroliere, face ca orice criză internă în Texas să afecteze disproporționat întreaga națiune americană. Oficialii ruși au menționat Texasul tot mai des în declarațiile publice, mai ales în perioade de tensiune între administrația locală din Austin și guvernul de la Washington. În ianuarie 2024, Dmitri Medvedev a sugerat că o „Republică Texas Independentă” devine tot mai realistă și a avertizat asupra unui posibil război civil. O zi mai târziu, parlamentarul Serghei Mironov a oferit ajutorul Rusiei pentru organizarea unui referendum, iar Dmitri Rogozin, guvernatorul instalat de Rusia în regiunea ocupată Zaporojie din Ucraina, a anunțat că voluntari ruși sunt pregătiți să sprijine „patrioții texani”. Rogozin se referea cel mai probabil la gruparea paramilitară mercenară „Lupii Țarului”, pe care o conduce.
Mișcarea Naționalistă din Texas (TNM, Texas Nationalist Movement) a menținut de mult timp contacte cu actori din Rusia. La finalul lui 2014, reprezentanți ai TNM s-au întâlnit cu Aleksandr Kofman, ministrul de externe numit al Republicii Populare Donețk, susținută de Moscova, exprimând sprijin pentru proiectul Novorossia, de alipire a Donbasului la Rusia. Conducerea Mișcării Naționalistă din Texas s-a arătat interesată să participe la o reuniune a organizațiilor separatiste din mai multe țări în Donețk, inițiativă ce urmărea formarea unei așa-numite „Ligi a Națiunilor Noi”, după modelul Organizației Națiunilor și Popoarelor Nereprezentate. TNM a participat, de asemenea, la evenimentele AGMR de la Moscova, unde lideri separatiști din întreaga lume erau invitați să promoveze ideea unei lumi multipolare, bazate pe state fragmentate. Între 2022 și 2025, Mișcarea Naționalistă din Texas s-a extins semnificativ, construind o rețea organizațională la nivelul întregului stat și formând parteneriate cu NHexit, Calexit LLC, Flexit, Alaska Independence Party și Free Louisiana.
Operațiunile de influență rusești nu s-au bazat niciodată pe un singur curent ideologic. Dimpotrivă, metoda tradițională a KGB a fost să sprijine simultan grupuri ideologice opuse, pentru a maximiza polarizarea societății. Această tactică este clar vizibilă în Statele Unite prin sprijinul paralel acordat de Rusia atât organizației de extremă stângă Partidul Socialist Popular African, cât și grupurilor de extremă dreapta Liga Sudului și Partidul Tradiționalist al Muncitorilor. Singurul element comun între aceste grupuri este ostilitatea față de guvernul federal și susținerea unor forme de autonomie sau secesiune.
Partidul Socialist Popular African
Partidul Socialist Popular African (APSP, African People’s Socialist Party) a stabilit legături cu AGMR începând cu 2015. Liderii săi au participat la conferințe la Moscova, au coordonat campanii cu agenți ruși și au primit 12.000 de dolari pentru un turneu în mai multe orașe americane, promovând o petiție către ONU în care acuzau Statele Unite de „genocid” împotriva populației de origine africană. Comunicările interne ale APSP, citate în ancheta Departamentului de Justiție din 2022, arată că liderii partidului înțelegeau că cooperează cu „forțe din Rusia care luptă împotriva Statelor Unite”.
Membrii Partidul Socialist Popular African au fost folosiți și pentru a influența alegerile locale din orașul St. Petersburg, Florida, în 2017 și 2019, agenții ruși oferind sprijin financiar și îndrumare directă candidaților. Ionov, liderul AGMR, se referea chiar la unul dintre membrii APSP ca fiind „un candidat pe care îl gestionăm”. După invazia pe scară largă a Ucrainei, reprezentanții Partidul Socialist Popular African s-au aliniat public narațiunii ruse, prezentând invazia drept un act pur defensiv din partea Moscovei.
Liga Sudului, Partidul Tradiționalist al Muncitorilor
La polul opus al spectrului politic, Liga Sudului (League of the South), promovează o viziune neo-confederată a unei „Republici Sudice” independente, dominată de rasa albă. Organizația are legături vechi cu AGMR. De aproape un deceniu, Liga Sudului desfășoară o campanie sub sloganul „Secede”, cu panouri publicitare afișate în mai multe state sudice. În 2016, conducerea grupării a fondat coaliția Frontul Naționalist (Nationalist Front), în coordonare cu organizații neo-naziste și rasiste, precum Ku Klux Klan, Partidul Tradiționalist al Muncitorilor (TWP, Traditionalist Worker Party) și Mișcarea Național Socialistă.
Liderul TWP, Matthew Heimbach, a menținut la rândul său legături cu Federația Rusă. În 2015, când a lansat partidul, Heimbach l-a invitat pe consilierul Kremlinului Aleksandr Dughin să se adreseze membrilor. În 2017, Heimbach a găzduit o vizită în SUA a unei delegații a mișcării neo-naziste Mișcarea Rusă Imperială, inclusiv a reprezentantului său oficial Stanislav Șevciuk. El a organizat un tur pentru Șevciuk în Washington D.C. și Gettysburg, prezentând locații-cheie ale Războiului Civil American. Statele Unite desemnează Mișcarea Rusă Imperială drept organizație teroristă. Heimbach a apărut frecvent și în presa de stat rusă, inclusiv la postul TV Russia Today. Reprezentanții Frontului Naționalist au organizat de-a lungul timpului convenții și proteste comune, cel mai important fiind mitingul Unite the Right din Charlottesville, în 2017, care a degenerat în violențe.
Hawaii
Reprezentanți ai organizațiilor Kingdom of Hawai‘i și Nation of Hawai‘i au participat la conferințe ale AGMR în 2015 și 2016. Mesajele lor s-au concentrat pe presupusa ilegitimitate a autorității americane pe insule și pe înăbușirea culturii hawaiiene. Deși contactul public cu Rusia a scăzut după scandalul mediatic care a urmat, ambele grupuri au continuat să urmărească inițiative de suveranitate, de la mobilizare culturală până la încercări de a crea instituții alternative și petiții către organele internaționale. Deși diferă substanțial de grupările extremiste de pe continent, din perspectiva strategiei ruse, mișcările din Hawaii îndeplinesc aceeași funcție: introduc noi vectori de fragmentare în societatea americană.
Privite împreună, aceste cazuri ilustrează o strategie coerentă și de durată. Obiectivul Moscovei nu este neapărat declanșarea unei secesiuni iminente într-un stat anume, ci slăbirea coeziunii Statelor Unite prin amplificarea nemulțumirilor, adâncirea neîncrederii în instituțiile federale și încurajarea apariției unor identități politice paralele. Această abordare necesită investiții relativ mici din partea Moscovei, însă efectul cumulat poate eroda stabilitatea SUA de-a lungul timpului. În termeni strategici, acțiunile Rusiei reprezintă o continuare a doctrinei sovietice, adaptată realităților secolului XXI: slăbirea treptată a Statelor Unite din interior, obținută nu prin confruntare deschisă, ci prin coroziunea lentă a coeziunii naționale.
Surse foto: The Nation, NBC, Texas Tribune, The Burning Spear, Southern Poverty Law Center
