Monitorizarea oamenilor și a informațiilor personale, cum ar fi datele medicale și cele de localizare, devine o tactică din ce în ce mai folosită în combaterea COVID-19. Această măsură a fost implementată în cel puțin 30 de țări, printre care Singapore, Australia, Israel, Ecuador și Africa de Sud și este în prezent luat în considerare și în SUA. În graba de a limita extinderea pandemiei, puține țări iau în considerare ramificările periculoase ale acțiunilor lor.
Funcționarii publici din India, de exemplu, au fost supuși rușinii publice prin publicarea de documente cu numele, adresele și istoricul călătoriilor pacienților pozitivi cu COVID-19 și prin plasarea de notificări în afara caselor persoanelor în carantină.
Un alt exemplu este Coreea de Sud, unde se trimit alerte telefonice persoanelor despre care se crede că s-au intersectat cu o persoană infectată, ceea ce a dus la identificarea acestor persoane și la acțiuni de discriminare și amenințări cu moartea. Aceste acțiuni stigmatizează indivizii ce au contactat virusul, ceea ce poate duce mai departe la sub-raportarea de cazuri și implică colectarea inutilă de cantități mari de informații despre oameni, cum ar fi localizarea sau simptomele stării de sănătate.
De asemenea, guvernele folosesc tehnologia pentru a aplica ordinele de carantină. Autoritățile poloneze folosesc o aplicație care solicită celor aflați în carantină să răspundă la SMS-uri și să își facă selfie-uri zilnice pentru a dovedi că respectă carantina la domiciliu. Rusia folosește instrumente de recunoaștere facială în public pentru a identifica persoanele care nu respectă ordinele de carantină, iar autoritățile din Mexic, Franța și Marea Britanie au desfășurat drone pentru a monitoriza respectarea restricțiilor de deplasare.
Aceste tehnologii sunt incredibil de invazive în viața privată a cetățenilor, oferind guvernelor un tezaur de date care ar putea fi reconstituit și folosit pentru orice fel de scopuri (cum ar fi construirea unei baze de date de recunoaștere facială).
Cea mai promițătoare și discutată „soluție” pentru limitarea răspândirii COVID-19 este urmărirea digitală a contactelor, fie prin geolocalizare, fie prin proximitate, conducând guvernele din întreaga lume să colecteze aceste date. Cel puțin opt furnizroi de servicii de telecomunicații din UE (inclusiv Vodafone, Deutsche Telekom și Orange) partajează date de geolocalizare în mod anonimizat cu Comisia Europeană.
În acest context, este abasolut necesară impunerea unor măsuri cât mai eficiente privind protecția datelor personale. Guvernele ar trebui să impună cerințe stricte de protecție a datelor, cum ar fi restricții de utilizare, limitări de acces și politicile de păstrare.
Aceste măsuri vor contribui la asigurarea faptului că datele oamenilor nu sunt utilizate greșit sau reutilizate după terminarea pandemiei. De asemenea, va îmbunătăți încrederea în utilizarea tehnologiei pentru aspecte ce țin de sănătatea publică, deoarece oamenii nu vor trebui să-și facă griji cu privire la folosirea datelor lor pentru orice alt scop decât cel pentru care au fost colectate.
În timp ce trebuie să gestionăm pandemia, ar trebui să luăm în considerare și consecințele pe termen lung ale construirii unor sisteme de supraveghere și monitorizare, care vor fi dificil de exclus după criză. Oamenii vor suferi consecințe grave reale dacă guvernele nu analizează dezavantajele acestor noi tehnologii sau dacă acestea încap pe mâna unor persoane rău intenționate. Trebuie să combatem virusul, dar este obligatoriu să găsim o soluție care nu ne afectează dreptul la viață privată sau orice alt drept constituțional.
Sursă foto: vox.com
