Criza medicală generată de pandemia de coronavirus, un evenimet global cu implicații în toate domeniile vieții cotidiene, a condus și la o creștere dramatică a conținutului fals promovat în special în online. Internetul a ocupat mult timp din viața fiecăruia dintre noi în ultima vreme, fie că am stat toată ziua pe Netflix uitându-ne la filme și seriale, fie că ne-am delectat cu postările prietenilor de pe Facebook și de pe alte platforme din social media sau pur și simplu am citit revista presei în fiecare dimineață la cafea.
Nu mai departe de acum două săptămâni, MApN se angrena în această luptă cu știrile false, prin publicarea unui anunț pe SEAP pentru achiziționarea unui sistem cu inteligență artificială de combatere a fake news. Iar SPP face achiziții de tehnologie în domeniul investigațiilor OSINT.
La rândul său, SRI scrie pe propriul site că „Mass media, comunităţile virtuale sau reţelele de socializare – pentru a da doar câteva exemple – fac ca informaţia să circule şi să se propage în ritm alert. În acest context, este misiunea unui bun analist de informaţii din surse deschise să evalueze fluxul mediatic, construind imaginea de perspectivă, conexând evenimentele şi evidenţiind riscurile”. Cel mai probabil, există printre atribuțiile celor care monitorizează și evaluează mediul online, și o componentă de identificare și analiză a conținutului fals (cel puțin ar fi recomandabil).
Sunt toate acestea indicii că instituțiile de forță din România au conștientizat cu adevărat efectele negative pe care îl are un fenomen atât de amplu precum cel al informațiilor false rostogolite la nesfărșit într-un mediu total necontrolat precum online-ul?
Alte agenții guvernamentale din zona de intelligence sau structuri militare occidentale au conștientizat asta de mult timp. Mai mult decât atât, există platforme specializate și proiecte independente private ale unor think tank-uri (RAND Corporaration, Bellingcat etc.), care identifică și evaluează posibile acțiuni de propagandă și dezinformare operate în mediul online, folosind tool-uri cu tehnologie de ultimă generație.
De exemplu, Pentagonul consideră că materialele de tip deepfake (conținut video manipulat, trucat) reprezintă o amenințare pentru securitatea națională a SUA. Generalul-locotenent Jack Shanahan, director al Centrului de Inteligență Artificială al Pentagonului, preciza anul trecut că Departamentul Apărării (DoD) trebuie să investească masiv în tehnologie pentru a contracare astfel de manifestări.
De asemenea, fostul director al Mossad, Tamir Pardo, spunea că „Ceea ce am trăit până acum în ceea ce privește boții și distorsionarea informațiilor este doar vârful iceberg-ului. Este cea mai mare amenințare din ultimii ani și afectează valorile fundamentale pe care le împărtășim – democrația și lumea creată după cel de-al doilea război mondial”.
Să ne amintim puțin și de recentele evenimente din perioada stării de urgență, în care ANCOM „a închis” câteva site-uri pentru că promovau știri false pe tema COVID-19. Ce s-a întâmplat cu aceste site-uri? Au revenit pe alte domenii sau sub alte denumiri (similare), iar notorietatea acestora a fost și mai mare pentru că presa din România s-a gândit că ar fi util să le facă publicitate (cu ocazia închiderii lor), deși ideile conspiraționiste expuse pe acele site-uri nu erau demne de a fi pomenite sau aduse în atenția publică vreodată.
Indiferent de câte platforme, agenții sau structuri guvernamentale se vor angrena în lupta cu fake news, prima linie a apărării în lupta cu un fenomen de mii de ori mai periculos pe termen lung decât o pandemie de coronavirus, rămâne tot conștiința fiecăruia dintre noi și capacitatea de a discerne între real și fals, printr-o minimă evaluare și filtrare a volumului imens de informații cu care luăm contact zi de zi pe Facebook, la TV, la radio sau prin intermediul oricărui canal media.
Autoritățile statului, în schimb, ar trebui să gândească toată această poveste într-o manieră ceva mai pragmatică, să preia modelul de la partenerii NATO și UE și, dacă nu au capacitatea de a elabora o doctrină sau o strategie pe ceea ce înseamnă securitatea informațională (chiar și Federația Rusă are o Doctrină de Securitate Informațională, publicată în 2016), măcar poate vom vedea o abordare mai clară în această direcție în viitoare strategie națională de apărare.
Sursă foto: romania.europalibera.org
