În ultimii ani, Rusia a dus practica utilizării companiilor militare private la un nou nivel, demonstrând că pot îndeplini misiuni ofensive și, de fapt, pot forma „coloana vertebrală” a unei armatei de ocupație.
Rusia încearcă să combine mijloacele militare tradiționale și speciale cu activitățile derulate de companiile militare private (PMC / private military companies), adică de mercenari, forțele locale partizane și alte grupuri paramilitare. Toate aceste unități sunt integrate într-un spațiu comun și funcționează sub controlul direct al conducerii militare de la Moscova.
Teoria militară rusă modernă definește o astfel de abordare drept o „grupare integrată de trupe”. Kremlinul va continua să folosească această abordare hibridă extrem de eficientă pentru utilizarea forței în conflictele militare, în special în regiunile considerate a fi o zonă „de interes național” pentru Rusia. Astfel, rușii ar putea folosi oricând un astfel de „grup integrat de forțe” împotriva altor state suverane.
Așa-numita companie militară privată Wagner Group (cunoscută și sub numele de PMC Wagner sau CHVK Wagner) este cel mai bun exemplu al utilizării de către Rusia a unor astfel de grupuri armate. De fapt, este o unitate militară independentă a Statului Major al Forțelor Armate Ruse, care se află complet sub controlul conducerii militare și politice a Moscovei.
PMC Wagner sub „tutela” autorităților ruse
Agresiunea hibridă a Federației Ruse împotriva democrațiilor include acțiuni ostile de ordin militar, dar și activități de informații, acțiuni politice și economice. Conducerea statului rus neagă public existența unităților militare ale țării pe teritoriul altor state. În cazul unor dezvăluiri în care militari ruși sunt surprinși în acțiune pe teritoriul altor state, „legenda de acoperire” pregătită este răspândită în spațiul public, afirmându-se de cele mai multe ori că respectivii soldați se aflau „în vacanță”, „s-au pierdut”, sunt „voluntari” sau fac parte dintr-o „companie militară privată”. Principala diferență între aceste grupuri armate folosite de Federația Rusă și de adevăratele companii militare private (de ex. Blackwater din SUA) este că o astfel de companie nu există oficial. The Defense Post arăta, în urmă cu doi ani, că astfel de companii nu se află în registrul persoanelor juridice din Federația Rusă sau din orice altă țară.
Mai mult, o investigație a celor de la Bellingcat explică faptul că structura organizatorică a forțelor aeriene din cadrul grupului Wagner corespunde schemei unităților GRU (Direcția Principală de Informații a Statului Major al Armatei Federației Ruse).
În calitate de unitate independentă a GRU, așa-numitul grup Wagner și-a început activitățile în estul Ucrainei la sfârșitul lunii mai 2014 (doborârea avionului IL-76 al Forțelor Aeriene din Ucraina, asaltarea aeroportului Luhansk, participarea la ostilități în apropiere Debaltseve, Sanzharivka, Utkin). În același timp, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a constatat că mulți cetățeni ruși, care fuseseră membri ai Wagner până în mai 2014, au intrat în Republica Autonomă Crimeea cu feribotul prin Strâmtoarea Kerci, în februarie 2014.
Cu câteva luni în urmă, site-ul ucrainean lb.ru a publicat înregistrări ale mărturiilor militanților Wagner despre participarea lor la războiul din Donbas. Luptătorul Denis Kharitonov a spus că, din 2014, a acționat în cadrul batalionului „Step” în Ucraina. Acesta a condus un grup MANPADS (sistem de apărare aeriană portabil). Kharitonov a susținut că a doborât un elicopter și două avioane de atac SU-25 lângă satul Marynivka. Potrivit lui Kharitonov, el a participat la „eliberarea aeroportului Luhansk” și a învățat să folosească MANPADS în Rusia, la Novocherkassk. Kharitonov a spus că a slujit în armata rusă în perioada 1999-2001, a primit două distincții de stat ale Federației Ruse – pentru capturarea Palmirei (Siria) și pentru acțiuni în Luhansk. Distincția pentru avioanele doborâte i-a fost acordat la Moscova de către consilierul prezidențial rus Vladislav Surkov. Informația că Kharitonov a doborât un elicopter ucrainean și două avioane de atac a fost confirmată de un alt „wagnerian” – Serghei Scherbakov. Acesta susține că a luptat cu Kharitonov în Ucraina în 2014.
Un alt militar Wagner, Alexander Sidorov, a spus că a ajuns la Donbas ca parte a unității ruse „Amur”. A luptat în 2014 și 2015 în așa-zisa Republică Populară Luhansk, iar în 2016 în Pesky, regiunea Donețk. În timpul luptelor pentru aeroportul din Luhansk, a lucrat ca șofer.
Potrivit The Defense Post, după efectuarea sarcinilor pe teritoriul Ucrainei, în august 2015, compania militară privată Wagner a fost retrasă de pe teritoriul ucrainean, iar 1.350 de persoane au fost transferate în Siria în sprijinul regimului dictatorial a lui Bashar al-Assad. Ulterior, contingentul permanent al Wagner a fost mărit la aproape 3.000 de persoane.
După reducerea operațiunilor în Siria, o parte din unitățile Wagner (de la 1 la 4 companii, în funcție de nevoile pe perioade determinate de timp) au fost transferate pentru a sprijini regimurile țărilor africane în care există interese geopolitice al Kremlinului (Sudan, Republica Centrafricană, Libia și altele). Rotațiile periodice ale personalului din Siria către țările africane sunt efectuate, în special, de către „Detașamentul aerian 223” al ministerului rus al apărării. În același timp, pentru acoperirea personalului, se eliberează pașapoarte străine distincte, pentru a le permite o circulație cât mai liberă și pentru a încerca să justifice prezența în anumite zone.
Pentru finanțarea sub acoperire a PMC Wagner direct din bugetul de stat al Rusiei sunt utilizate structuri aparținând lui Evgheni Prigojin. Companiile sale oficiale primesc miliarde din fonduri guvernamentale de la Ministerul Apărării din Rusia, iar acestea sunt utilizate pentru a oferi sprijin financiar unităților Grupului Wagner, explică experții de la Bellingcat.
Slavonic Corps – prototip al PMC Wagner
Rusia a lansat operații militare folosind Slavonic Corps în Siria. Compania militară privată Slavonic Corps a fost înregistrată la Hong Kong în 2013, ca filială rusă a Moran Security Group. A fost creat pentru a pune în aplicare acorduri cu guvernul sirian, pentru a proteja interesele regimului al-Assad, în speță instalațiile de petrol și gaze. Întrucât liderii grupului de securitate Moran doreau să evite sancțiunile și afectarea reputației prin angajamentul lor față de al-Assad, Slavonic Corps a fost creat ca o formațiune proxy și ca un „proiect pilot”, explică publicația ucraineană Hromadske.
Slavonic Corps a devenit, astfel, prima companie militară privată din Rusia, una experimentală căreia i-au fost încredințate sarcinile îndeplinite în mod normal de armate – spre deosebire de companiile militare private occidentale, care îndeplinesc în principal sarcini auxiliare și de instruire. După prima experiență nereușită cu folosirea companiilor militare private, Rusia a folosit cazul Slavonic Corps pentru a crea o formațiune militară non-guvernamentală mai eficientă – Wagner.
Ocuparea Crimeei
În timpul invaziei Crimeei din 2014, companiile militare private rusești erau în curs de constituire. Ele nu au putut fi încă folosite ca acoperire pentru așa-numita „autoapărare a Crimeei”. În același timp, companiile private au fost angrenate împreună cu forțele pentru operații speciale și unitățile aeropurtate ale armatei ruse sub un singur plan și un singur comandament. Agresiunea armată rusă în estul Ucrainei a demonstrat importanța companiilor militare private pentru Rusia. Sarcina lor principală a fost să inflameze și să destabilizeze în continuare situația, generând o tranziție de la confruntarea politică la o fază de violență directă.
Pe măsură ce numărul sarcinilor a crescut, a crescut și numărul de personal din companiile militare private. Din mai 2014, Wagner, care a fost implicat în acțiunile din estul Ucrainei, a crescut de la 250 la 1.500 de soldați. Această companie a participat la activități teroriste și subversive împotriva forțelor armate din Ucraina. Participarea membrilor Wagner la bătălia pentru aeroportul Luhansk (aprilie-septembrie 2014), în districtele Sanzharivka (ianuarie 2015) și Vergulivka (februarie 2015) au fost dovedite și confirmate în mai multe rapoarte ale presei și investigații OSINT.
Implicarea Wagner în crimele din Libia
Curtea Penală Internațională intenționează să investigheze crimele de război comise de mareșalul Khalifa Haftar în timpul conflictului civil din Libia. Mercenarii ruși de la Wagner, care luptă de partea lui Haftar, sunt implicați în aceste crime. Punctul de plecare al anchetei Curții Penale Internaționale în Libia se referă la 11 gropi comune de bărbați, femei și copii. În primul rând, este vorba despre mormintele comune găsite în orașul Tarhun, care a fost eliberat de sub dominația forțele armate ale lui Haftar. Khalifa Haftar conduce așa-numita Armată Națională Libiană, care se opune Guvernului de Acord Național recunoscut de comunitatea internațională, cu sediul la Tripoli. Acționând cu sprijinul Arabiei Saudite, Egiptului și Emiratelor Arabe Unite, Haftar a lansat anul trecut o ofensivă asupra capitalei Tripoli. Rusia oferă, de asemenea, asistență semnificativă mareșalului, furnizând LNA sprijin logistic ce constă în arme, echipamente, specialiști și, cel mai important, resursă umană sub formă de mercenari de la forțele aeriene ale grupului Wagner.
„Wagnerienii”, în număr de aproximativ 2.000 în Libia, sunt cunoscuți pentru implicarea lor în războiul din Donbas și în războiul civil sirian, unde s-au alăturat președintelui Bashar al-Assad. Aceștia sunt de multă vreme folosiți ca un fel de „legiune străină” rusă atunci când Moscova nu dorește să-și asume prezența militară într-o anumită regiune.
Succesele operaționale ale Wagner în Libia au fost destul de puține. În schimb, pentru ce sunt mercenarii ruși recunoscuți în statul african sunt crimele împotriva populației civile. Publicația rusă Novaya Gazeta a publicat recent o investigație asupra evenimentelor de acum trei ani din apropierea zăcământului de gaze sirian al-Shyer. Aici, mercenari ai Wagner au torturat până la moarte un cetățean sirian Hammadi Taha Al-Buta. „Wagnerienii” i-au zdrobit degetele lui Hammadi cu un baros, i-au tăiat mâinile și apoi l-au decapitat. Capul i-a fost atârnat de gard, iar trupul ars.
Necesitatea reglementării mercenariatului la nivel internațional
De regulă, companiile militare private sunt structuri comerciale care recrutează specialiști calificați cu profil extrem de nișat: instructori, agenți de securitate, consultanți militari etc. Aceștia sunt profesioniști ale căror servicii sunt destul de costisitoare, astfel încât clienții recurg la serviciile lor în cazuri extraordinare.
Numai în Rusia companiile militare private au fost adaptate pentru a îndeplini funcțiile unităților de infanterie tradiționale. Astfel, mercenarul rus este carne de tun. Prezența sa într-o țară este nerecunoscută oficial, așa că în cazul în care un astfel de „luptător” moare, familia sa se poate aștepta cel mult ca angajatorul să își îndeplinească obligațiile financiare. Comunitatea internațională trebuie să găsească modalități de a contracara astfel de acțiuni hibride executate de armatele naționale sub acoperirea unor contractori privați.
Este necesar să existe un organism internațional care să stabilească reguli uniforme și să asigure un control strict asupra activităților mercenarilor. Ar fi utilă definirea companiilor militare private în dreptul internațional, concomitent cu o opoziție puternică din partea comunității internaționale privind mercenariatul. Doar 35 de țări au ratificat Convenția internațională pentru suprimarea recrutării, utilizării, finanțării și instruirii mercenarilor.
În cele din urmă, comunitatea internațională trebuie să crească presiunea asupra Rusiei și a altor țări care duc războaie hibride folosind contractori privați și alte organizații paramilitare.
Sursă foto: informnapalm.rocks
